1 Legea sacrificiului pentru vină prevede faptul că acesta este un sacrificiu foarte sfânt. 2 Animalul adus ca sacrificiu pentru vină să fie înjunghiat în locul în care se înjunghie şi animalul oferit pentru arderea integrală. Apoi sângele sacrificiului să fie stropit pe altar, pe toate părţile lui. 3 Să fie adusă ca sacrificiu toată grăsimea cozii şi grăsimea de pe organele interne. 4 Se vor adăuga atât cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei şi din zona şoldurilor, cât şi membrana ficatului luată odată cu rinichii. 5 Preotul să le ardă pe altar, ca sacrificiu consumat de foc pentru Iahve. Acesta este un sacrificiu pentru vină. 6 Fiecare bărbat dintre preoţi să mănânce din el într-un loc sfânt; pentru că este un sacrificiu foarte sfânt. 7 Sacrificiul pentru vină se va aduce la fel ca sacrificiul pentru păcat. În ambele cazuri este valabilă aceeaşi lege: animalul sacrificat va fi al preotului care face achitarea. 8 Preotul care aduce arderea integrală a cuiva, poate păstra pentru el pielea acelei arderi integrale a animalului sacrificat. 9 Orice dar de mâncare copt în cuptor şi tot ce este gătit în tigaie sau pe grătar, să îi rămână preotului care îl aduce (lui Iahve). 10 Dar orice dar de mâncare amestecat cu ulei sau uscat, să fie al fiilor lui Aaron; şi va fi împărţit acestora în mod egal. 11 Urmează prezentarea legii cu privire la sacrificiul de pace pe care cineva vrea să îl aducă în cinstea lui Iahve. 12 Dacă acesta îl va aduce ca mulţumire, trebuie ca odată cu sacrificiul de mulţumire să aducă şi câteva turte, amestecate cu ulei, turte subţiri, stropite cu ulei şi turte din făină de cea mai bună calitate, amestecată cu ulei. 13 Împreună cu sacrificiul de mulţumire, din sacrificiul lui de pace trebuie să aducă şi pâine ca dar, de forma unor turte, crescută sub acţiunea fermenţilor. 14 Din toate acestea să ofere (ca sacrificiu) câte o turtă, ca dar pentru Iahve. Aceasta va fi a preotului care stropeşte sângele sacrificiului de pace. 15 Carnea sacrificiului de mulţumire din sacrificiul lui de pace să fie mâncată în ziua în care este oferită ca sacrificiu. Să nu fie lăsat nimic din ea până dimineaţa (următoarei zile). 16 Dar dacă sacrificiul pe care îl aduce este în vederea împlinirii unui jurământ sau este oferit ca un dar benevol, acesta să fie mâncat în ziua în care este adus; iar ce mai rămâne, să fie mâncat în următoarea zi. 17 Ce mai rămâne din carnea sacrificiului până a treia zi, să fie ars. 18 Dacă va mânca cineva din carnea acelui sacrificiu a treia zi, îi va fi respins sacrificiul de pace pe care îl va aduce. El nu i se va lua în considerare celui care l-a adus; ci va fi privit ca ceva oribil. Cel care îl mănâncă, îşi va fi vinovat şi va suporta consecinţele (pentru acea faptă). 19 Carnea care a fost atinsă de ceva necurat, să nu fie mâncată; ci să fie arsă. Dar carnea considerată curată, poate fi mâncată de oricine este curat. 20 Dar acela care va mânca din carnea sacrificiului de pace oferită lui Iahve când este necurat, să fie desfiinţat din poporul lui. 21 Dacă cineva va atinge ceva necurat, indiferent că provine de la om ori de la vreun animal necurat sau orice alt lucru necurat şi va mânca apoi din sacrificiul de pace (care este) al lui Iahve, să fie eliminat din poporul lui.»” 22 Iahve i-a zis lui Moise: 23 „Să le (mai) spui israelienilor astfel: «Să nu mâncaţi grăsime de bou, de oaie sau de capră. 24 Grăsimea unui animal care a murit sau care a fost sfâşiat de animale sălbatice, poate fi folosită la orice altceva; dar să nu o mâncaţi. 25 Este posibil ca cineva dintre voi să mănânce grăsimea unui animal din care a fost adus un sacrificiu consumat de foc pentru Iahve. Acela care o va mânca, să fie eliminat din poporul lui. 26 Să nu mâncaţi cu sânge nicio pasăre şi niciun animal – în niciunul dintre locurile în care veţi locui. 27 Acela dintre voi care va consuma ceva împreună cu sânge, să fie eliminat din poporul lui.»” 28 Iahve i-a vorbit din nou lui Moise, zicându-i: 29 „Îţi spun acum ce să le mai transmiţi israelienilor: «Cel care îşi aduce înaintea lui Iahve sacrificiul lui de pace, trebuie Îi să ofere un dar din acel sacrificiu. 30 Să aducă sacrificiile consumate de foc folosindu-şi mâinile lui. Să vină cu grăsimea şi cu pieptul pe care îl va prezenta înaintea lui Iahve ca pe un sacrificiu legănat. 31 Preotul să ardă grăsimea pe altar; iar pieptul să fie al lui Aaron şi al fiilor lui. 32 Să daţi preotului spata dreaptă de la sacrificiile voastre. El să fie ca o donaţie de pace. 33 Acela dintre fiii lui Aaron care va oferi (lui Iahve) sângele şi grăsimea sacrificiului de pace, să oprească spata dreaptă ca parte a lui. 34 Să procedaţi aşa pentru că Eu am luat de la israelieni, din sacrificiile lor de pace, pieptul sacrificiului legănat şi spata adusă ca sacrificiu prin ridicare. Pe acestea, Eu le-am oferit preotului Aaron şi fiilor lui. Aceasta este o poruncă pentru israelieni. Va trebui respectată permanent. 35 Ea se referă la partea oferită lui Aaron şi fiilor lui din sacrificiile consumate de foc pentru Iahve. Regula va trebui respectată din ziua în care vor fi fost aduşi să slujească lui Iahve ca preoţi. 36 Iahve a poruncit ca această donaţie să le fie făcută din partea israelienilor, din ziua când El îi va fi uns. Ea este stabilită printr-o poruncă valabilă permanent şi pentru toate generaţiile (israelienilor).»” 37 Acesta a fost conţinutul legii care se referea la: arderea integrală, darul de mâncare, sacrificiul pentru păcat, sacrificiul pentru vină, sacrificiul în vederea dedicării în slujire şi sacrificiul de pace. 38 Această lege a fost poruncită de Iahve lui Moise pe muntele Sinai, atunci când le-a spus israelienilor să îşi aducă sacrificiile înaintea Lui, în deşertul Sinai.