1 „Vai de mine! Pentru că sunt ca după culesul fructelor (în timpul verii) şi exact ca după recoltatul viilor! Nu mai este niciun ciorchine (bun) de mâncat. Nu a mai rămas nimic dintre acele smochine dorite de sufletul meu, care se coceau primele! 2 A dispărut din ţară acela care avea teamă de Dumnezeu; şi nu a mai rămas niciun om corect! Toţi stau ascunşi şi urmăresc momentul când să atace şi să verse sânge; fiecare îl vânează pe fratele lui folosind o capcană pentru el. 3 Mâinile lor sunt antrenate să facă ce este rău! Conducătorul cere daruri, iar judecătorul pretinde mită. Cei care au mari funcţii, îşi spun direct dorinţa; şi conspiră împreună pentru realizarea ei. 4 Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine; iar cel mai corect a ajuns mai rău decât o tufă de spini. A venit ziua pedepsei pentru tine: acea zi anunţată de profeţii tăi! Acum, va fi mare agitaţie! 5 Nu îl crede pe cel care îţi este prieten şi nu te încrede în ruda ta! Păzeşte-ţi uşa gurii de aceea care se odihneşte la pieptul tău! 6 Pentru că fiul îşi desconsideră tatăl, fiica se ridică împotriva mamei, iar nora se revoltă împotriva soacrei ei. Astfel, duşmanii unui om sunt chiar cei din familia lui! 7 Dar eu voi privi la Iahve, voi spera în (ce va face) Dumnezeul salvării mele! Dumnezeul meu mă va asculta! 8 Inamicul meu, nu te bucura din cauza lucrurilor care mi se întâmplă; pentru că deşi am căzut, mă voi ridica! În ciuda faptului că locuiesc în întuneric, Iahve va fi lumina mea! 9 Voi suporta marea supărare a lui Iahve, pentru că am păcătuit împotriva Lui. O voi suporta până când îmi va apăra cauza şi îmi va face dreptate. El mă va scoate la lumină; Îi voi vedea dreptatea. 10 Când inamicul meu va vedea acest lucru, va fi acoperit de ruşine. Se va întâmpla aşa tocmai lui, care îmi zicea: «Unde este Dumnezeul tău care se numeşte Iahve?» Dar eu îi voi privi căderea cu ochii mei! Atunci el va fi călcat în picioare ca noroiul de pe străzile înguste. 11 Va fi ziua reconstrucţiei zidurilor tale. Aceea va fi o zi în care ţi se vor extinde frontierele! 12 Atunci vor veni la tine oameni începând din Asiria şi până la oraşele Egiptului. Vor fi acolo din Egipt şi până la râu, de la o mare şi până la cealaltă, de la un munte şi până la celălalt. 13 Dar (acum) ţara va fi devastată din cauza locuitorilor ei, ca o consecinţă a faptelor lor rele. 14 Păstoreşte-Ţi poporul cu toiagul; şi ai grijă de turma moştenirii Tale care locuieşte în singurătate, în pădurea din mijlocul teritoriului productiv! Fă-o să pască în Basan şi în Ghilad ca în zilele de altădată!” 15 „Îţi voi arăta lucruri extraordinare ca în ziua plecării tale de pe teritoriul Egiptului! 16 Celelalte naţiuni vor vedea şi se vor ruşina de toată forţa lor (inutilă). Îşi vor pune mâna la gură şi îşi vor astupa urechile. 17 Vor linge praful pământului ca şarpele şi ca reptilele. Vor veni panicate la Dumnezeul nostru numit Iahve; şi se vor teme de Tine. 18 Cine este Dumnezeu ca Tine, care să scape (omul) de vină şi care să ierte nedreptatea moştenirii Lui formată din acei puţini supravieţuitori? Tu nu rămâi mânios pentru totdeauna; pentru că Îţi place să fii milos. 19 Tu vei avea din nou milă de noi şi vei distruge cu talpa picioarelor Tale nedreptăţile noastre; vei arunca în adâncurile mării toate păcatele noastre! 20 Tu vei respecta ce ai promis lui Iacov; şi Îţi vei manifesta mila faţă de (urmaşii lui) Avraam, aşa cum ai jurat strămoşilor noştri în zilele din vechime.”