1 După două zile, începea sărbătoarea Paştelor şi cea a Azimelor. Liderii preoţilor şi experţii legii (mozaice) intenţionau să pună în aplicare un plan perfid pentru arestarea şi omorârea lui Isus. 2 Totuşi, în final au ajuns la următoarea concluzie: „Nu trebuie să Îl arestăm în timpul sărbătorii, pentru că riscăm să provocăm reacţii imprevizibile din partea mulţimilor de oameni.” 3 Isus ajunsese în Betania şi stătea la masă în casa lui Simon leprosul. Acolo a venit o femeie cu un vas de alabastru în care avea un ulei parfumat foarte scump, făcut din nard. Ea a desigilat vasul spărgându-i gura; şi apoi a turnat conţinutul lui pe capul lui Isus. 4 Unii dintre cei care erau acolo au fost indignaţi de gestul femeii; şi au zis: „Cum se justifică această risipă de parfum? 5 Dacă s-ar fi vândut, puteam obţine în schimbul lui trei sute de dinari, cu care am fi ajutat apoi pe săraci!” În timp ce îşi manifestau nemulţumirea faţă de fapta acelei femei, 6 Isus le-a zis: „Lăsaţi-o şi nu o mai criticaţi! Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. 7 Pe săraci îi aveţi permanent cu voi şi îi puteţi ajuta oricând doriţi. Dar pe Mine nu Mă veţi avea permanent cu voi (ca acum). 8 Ea a făcut pentru Mine ce a putut; şi astfel Mi-a uns corpul anticipat pentru înmormântare. 9 Să ştiţi că oriunde va fi predicată Vestea Bună, se va relata şi ce a făcut această femeie. Iar oamenii îşi vor aminti astfel mereu de ea!” 10 Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece discipoli ai lui Isus, s-a dus la liderii preoţilor ca să Îl trădeze. 11 Când au primit ei această veste, s-au bucurat şi i-au promis ca recompensă o sumă de bani. Apoi Iuda urmărea momentul oportun ca să îşi pună planul în aplicare. 12 În prima zi a sărbătorii Azimelor, când se sacrifica mielul pentru Paşte, discipolii I-au zis lui Isus: „Unde doreşti să Îţi pregătim să serveşti masa pascală?” 13 El a vorbit cu doi dintre discipolii Săi, zicându-le: „Duceţi-vă în oraş. Acolo veţi întâlni un om transportând un ulcior cu apă. Urmăriţi-l şi observaţi unde se duce. 14 Vorbiţi apoi cu proprietarul casei în care va intra şi spuneţi-i: «Învăţătorul doreşte să ştie unde este camera de oaspeţi în care va mânca Paştele împreună cu discipolii Săi.» 15 Atunci el vă va prezenta o cameră mare la etaj deja rezervată în acest scop. Să pregătiţi acolo masa de Paşte pentru noi.” 16 Discipolii au plecat şi au ajuns în oraş, unde au găsit totul exact cum le spusese Isus; şi au pregătit acolo cina pascală. 17 Când s-a înserat, Isus a venit acolo împreună cu cei doisprezece discipoli ai Săi. 18 În timp ce stăteau la masă mâncând, Isus a zis: „Vă spun adevărul: unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda…” 19 Ei au fost foarte afectaţi de această veste şi au început să Îi zică pe rând: „Oare eu sunt cel care va proceda aşa?” 20 Isus le-a răspuns: „Este vorba despre unul dintre cei doisprezece. Mai precis, Mă refer la cel care întinde mâna spre farfurie odată cu Mine. 21 Fiul Omului, în mod sigur va muri, exact cum este scris despre El. Dar vai de acela care face posibilă trădarea Lui! Mai bine ar fi fost pentru el dacă nu s-ar fi născut!” 22 În timpul mesei (pascale), Isus a luat o pâine; şi după ce a rostit benedicţiunea pentru ea, a rupt-o şi le-a dat-o discipolilor, zicând: „Serviţi-vă! Aceasta reprezintă corpul Meu.” 23 Apoi a luat un pahar; şi după ce a mulţumit lui Dumnezeu pentru el, l-a oferit discipolilor care au băut toţi din el. 24 Isus le-a zis: „Acesta este (în mod simbolic) sângele Meu care face ratificarea Noului Legământ de care vor beneficia mulţi. 25 Să ştiţi că din acest moment, nu voi mai bea din produsul fructului viţei până când voi face acest lucru într-o nouă formă, în Regatul lui Dumnezeu.” 26 După ce au lăudat pe Dumnezeu cântând, au urcat împreună pe Muntele Măslinilor. 27 Isus le-a zis: „În această noapte, toţi veţi fi în mare dificultate; pentru că despre situaţie, este scris: «Voi bate Păstorul şi I se vor împrăştia oile.»! 28 Dar după ce voi învia, voi veni la întâlnire cu voi în Galileea.” 29 Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi ceilalţi vor trece printr-un moment dificil al laşităţii, cu mine nu se va întâmpla aşa!” 30 Iar Isus i-a zis: „Îţi spun adevărul: în această noapte, înainte să cânte cocoşul de două ori, te vei fi dezis de Mine de trei ori.” 31 Dar Petru I-a răspuns şi mai categoric: „Chiar dacă ar fi cazul să mor împreună cu Tine, eu nu mă voi dezice de Tine!” Şi toţi ceilalţi au repetat imediat declaraţia de loialitate făcută de Petru. 32 S-au dus apoi în Ghetsimani, care era o zonă înconjurată cu gard. Isus le-a zis discipolilor Săi: „Staţi şi aşteptaţi aici până Mă voi ruga!” 33 Apoi a luat dintre ei pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, care au mers împreună cu El. Isus a început atunci să treacă printr-o stare de profundă nelinişte. 34 El le-a zis: „Simt în suflet o durere specifică morţii. Rămâneţi în acest loc şi să nu adormiţi.” 35 Mergând apoi puţin mai departe, a început să Se roage căzut cu faţa la pământ. În rugăciunea Lui, cerea ca dacă este posibil, să nu mai treacă prin acele momente dificile. 36 Concret, El zicea: „Ava (adică: Tată), Mă adresez Ţie, Căruia toate lucrurile Îi sunt posibile: Te rog să iei din faţa Mea acest «pahar»! Totuşi, accept până la urmă ce vei decide Tu, chiar dacă dorinţa Ta nu va fi asemănătoare cu a Mea.” 37 A venit la grupul celor trei discipoli, pe care i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Simon, şi tu dormi?! Nici măcar o oră nu ai rezistat tentaţiei somnului? 38 Staţi treji şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi la probă. În comparaţie cu spiritul care este dinamic, corpul este mai puţin rezistent.” 39 Ducându-Se din nou să Se roage, a repetat ce spusese prima dată. 40 Apoi a revenit la discipoli şi i-a surprins din nou dormind, pentru că oboseala îi învinsese. Dar ei nu au putut să Îi ofere nicio explicaţie. 41 Când a venit a treia oară, le-a zis: „Voi tot mai dormiţi?! Suficient! A venit timpul ca Fiul Omului să fie la discreţia păcătoşilor. 42 Ridicaţi-vă şi să mergem de aici! Priviţi: vine trădătorul!” 43 În timp ce vorbea Isus cu ei, a venit Iuda care era din grupul celor doisprezece discipoli ai Lui. Împreună cu el era o mulţime de oameni cu săbii şi cu bâte. Ei fuseseră trimişi de liderii preoţilor, de experţii legii (mozaice) şi de bătrânii iudeilor. 44 Trădătorul stabilise cu ei următorul consemn: „Îl voi săruta. Acela este Isus. Şi după ce Îl veţi aresta, să Îl transportaţi bine păzit.” 45 Când a ajuns Iuda aproape, s-a îndreptat spre Isus şi I-a zis: „Învăţătorule!” Apoi L-a sărutat. 46 Atunci acei oameni L-au prins pe Isus şi L-au arestat. 47 Unul dintre cei care stăteau lângă Isus, a scos sabia; şi lovind cu ea spre sclavul marelui preot, i-a tăiat urechea. 48 Isus le-a vorbit, zicându-le: „Aţi venit la Mine ca să Mă arestaţi înarmaţi cu săbii şi cu bâte – ca în cazul unui tâlhar!… 49 Aţi fi putut să Mă arestaţi de atâtea ori când învăţam oamenii în (zona de lângă) templu; şi totuşi nu aţi făcut-o. Dar astfel se confirmă Scripturile!” 50 În acele momente, toţi discipolii L-au lăsat pe Isus singur şi au fugit. 51 Totuşi, un tânăr mergea după El. Acel tânăr era îmbrăcat doar cu o pânză de in. L-au prins şi pe el, 52 dar a scăpat lăsând pânza în mâinile lor şi fugind complet dezbrăcat. 53 Isus a fost dus la marele preot. Acolo s-au adunat toţi liderii preoţilor, bătrânii evreilor şi experţii legii (mozaice). 54 Petru Îl urma pe Isus de la distanţă şi L-a urmărit până a ajuns în curtea marelui preot. A intrat şi el acolo şi se încălzea la un foc împreună cu cei care îşi făceau serviciul pentru marele preot. 55 Liderii preoţilor şi toţi ceilalţi care formau Sinedriul, discutau capetele de acuzare împotriva lui Isus. Ei intenţionau să ceară omorârea Lui, dar încă nu găseau nimic care să justifice această dorinţă a lor. 56 Deşi mulţi făceau declaraţii mincinoase împotriva lui Isus, acestea erau contradictorii şi nu îşi puteau atinge scopul. 57 Unii, de exemplu, au declarat despre Isus astfel: 58 „Noi L-am auzit spunând: «Eu voi demola acest templu făcut de mâinile omului şi în trei zile voi construi un altul care nu va fi făcut de mâini omeneşti.»!” 59 Nici această declaraţie nu era adecvată scopului urmărit de ei cu privire la Isus. 60 Atunci marele preot s-a ridicat între ei şi L-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic la acuzaţiile care au fost făcute împotriva Ta?” 61 Pentru că Isus tăcea, marele preot a continuat cu o altă întrebare: „Eşti Tu Cristos, Fiul Celui binecuvântat?” 62 Isus i-a răspuns: „Da, sunt! Şi «Veţi vedea pe Fiul Omului stând în poziţia supremă de autoritate şi venind deasupra norilor de pe cer.»!” 63 Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Mai avem oare nevoie de martori? 64 Aţi auzit ce blasfemie a declarat! Care este verdictul vostru?” Toţi au decis că merită pedeapsa capitală. 65 Unii au început atunci să Îl scuipe; şi lovindu-L cu pumnii după ce-I acoperiseră faţa, Îi ziceau: „Profeţeşte-ne cine Te-a lovit!” Iar gărzile L-au preluat pălmuindu-L. 66 Una dintre femeile care lucrau pentru marele preot, a venit în acea curte unde era şi Petru care stătea jos. 67 Când l-a văzut ea încălzindu-se la foc, a privit fix spre el şi i-a zis: „Erai şi tu împreună cu Isus din Nazaret!” 68 Petru a negat imediat, zicând: „Nu ştiu şi nici nu înţeleg despre ce vorbeşti.” A ieşit apoi de acolo şi s-a dus în faţa porţii. Atunci a cântat cocoşul. 69 Când acea femeie l-a văzut din nou, a început să spună celor adunaţi acolo: „Acest om face parte din grupul lor!” 70 Petru s-a dezis din nou. Dar în scurt timp, cei care erau adunaţi în curte, i-au zis: „Ne-am convins că eşti unul dintre acei oameni; pentru că deja am observat că vorbeşti ca ei. Eşti galileean.” 71 Atunci Petru a încercat să îi convingă blestemând şi jurându-se, în timp ce susţinea: „Nu-L cunosc pe omul despre care vorbiţi!” 72 Imediat după acest răspuns el, a cântat cocoşul a doua oară. Atunci Petru şi-a amintit că Isus îi spusese: „Înainte să cânte cocoşul a doua oară, te vei dezice de Mine de trei ori.” Şi gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.