1 Când a coborât Isus de pe munte, mulţi oameni au mers după El. 2 S-a apropiat un lepros care I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă vindeci!” 3 Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau; fii vindecat!” Şi imediat i-a dispărut lepra. 4 Apoi Isus i-a zis: „Să nu spui nimănui ce ţi s-a întâmplat; ci du-te şi prezintă-te preotului ducându-i darul stabilit prin Moise ca o confirmare a vindecării tale.” 5 În timp ce intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un comandant al armatei romane. El avea în subordine o sută de soldaţi. Acesta L-a rugat, 6 zicându-I: „Doamne, sclavul meu zace paralizat în casă şi se chinuie foarte rău!” 7 Isus a zis: „Voi veni să îl vindec!” 8 Comandantul militar a răspuns: „Doamne, nu merit să intri în casa mea. Pronunţă numai un cuvânt şi sclavul meu va fi vindecat! 9 Să ştii că şi eu, care sunt sub autoritate, am în subordinea mea soldaţi; şi când ordon unuia «Du-te!», se duce; iar când zic altuia «Vino!», vine. Când spun sclavului meu «Fă cutare lucru!», îl face.” 10 Când a auzit Isus aceste cuvinte, S-a mirat şi a zis celor care veneau după El: „Vă spun adevărul: o credinţă atât de mare nu am găsit nici chiar în Israel! 11 Să ştiţi că vor veni mulţi de la Est şi de la Vest şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Regatul ceresc. 12 Iar fiii de drept ai Regatului vor fi aruncaţi în întunericul din exteriorul lui, unde cei ajunşi acolo plâng strângând din dinţi.” 13 Apoi a zis centurionului: „Du-te şi să ţi se întâmple conform credinţei pe care o ai!” Şi sclavul lui s-a vindecat chiar în acel moment. 14 Isus S-a dus apoi în casa lui Petru şi a văzut pe soacra acestuia zăcând în pat afectată de febră. 15 S-a atins de mâna ei şi febra a încetat. Apoi ea s-a ridicat şi a început să le slujească. 16 Seara au adus la Isus pe mulţi demonizaţi. El i-a eliberat ordonând cu autoritate demonilor să plece; şi a vindecat mulţi alţi bolnavi. 17 Se întâmpla astfel ce fusese prezis prin profetul Isaia, care zisese: „El a suportat personal infirmităţile şi bolile noastre.” 18 Isus a constatat că mulţi oameni se adunaseră în jurul Lui. Atunci a cerut să fie trecut pe malul celălalt al lacului. 19 Când a ajuns acolo, s-a apropiat de El un scrib şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.” 20 Isus i-a răspuns: „Să ştii că în timp ce vulpile au adăposturi unde să se culce şi păsările au cuiburi, Fiul Omului nu are unde să Îşi odihnească propriul Său cap.” 21 Altul, care era dintre discipolii Lui, I-a zis: „Doamne, permite-mi să mă duc mai întâi să îmi înmormântez tatăl.” 22 Isus i-a răspuns: „Vino după Mine şi lasă morţii să îşi înmormânteze pe cei morţi.” 23 Isus S-a urcat într-o barcă; şi discipolii Lui au mers împreună cu El. 24 A început deodată o furtună atât de mare, încât barca era acoperită de valuri. Isus dormea. 25 Discipolii s-au apropiat de El şi L-au trezit, strigând: „Doamne, scapă-ne; altfel murim!” 26 El le-a zis: „De ce vă este frică? În plus, Eu constat că aveţi o credinţă superficială…” Ridicându-Se, El a certat vânturile şi marea. Apoi(, în scurt timp,) s-a făcut linişte. 27 Ei se mirau şi ziceau: „Ce fel de om este Acesta?! Pe El îl ascultă atât vânturile cât şi marea!” 28 Când a ajuns Isus pe cealaltă parte (a lacului) în localitatea gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi care ieşeau din morminte. Erau atât de periculoşi, încât nimeni nu putea să treacă pe acel drum. 29 Au început să strige: „Ce avem noi în comun cu Tine, Isus, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit să ne chinuieşti înainte de termen?” 30 Departe de ei erau mulţi porci care păşteau. 31 Demonii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi din ei, permite-ne să intrăm în acei porci!” 32 El le-a zis: „Duceţi-vă!” Atunci demonii au ieşit (din oameni) şi au intrat în porci care, ca la comandă, s-au repezit de pe râpă în mare, unde s-au înecat. 33 Porcarii au fugit în oraşul lor şi au povestit ce se întâmplase cu demonizaţii şi cu porcii. 34 Toţi oamenii din oraş au venit la Isus; şi cum L-au văzut, L-au rugat să plece din zona lor.