1 Corah – fiul lui Iţhar – fiul lui Chehat – fiul lui Levi, împreună cu Datan şi Abiram – fiii lui Eliab şi cu On – lui Pelet – urmaşi ai lui Ruben – 2 s-au aliat cu două sute cincizeci de oameni dintre israelieni. Erau conducători ai adunării, aleşi dintre oamenii acesteia. Ei formau categoria celor bine cunoscuţi de popor. Toţi aceştia s-au revoltat împotriva lui Moise. 3 S-au adunat şi s-au manifestat atât împotriva lui Moise, cât şi a lui Aaron, zicându-le: „Este suficient câte (privilegii) v-aţi permis! Toţi cei care formează adunarea (poporului nostru) sunt sfinţi; şi Iahve este în mijlocul ei! Deci de ce vă ridicaţi deasupra adunării lui Iahve?” 4 Când a auzit Moise acest protest, a căzut cu faţa spre pământ. 5 Apoi i-a zis lui Corah şi grupului lui: „Mâine dimineaţă, Iahve va arăta cine este al Lui, cine este sfânt şi cui îi permite să se apropie de El. Cel pe care l-a ales Iahve, acela se va apropia. 6 Faceţi acest lucru: luaţi cădelniţe, atât tu, Corah, cât şi grupul tău. 7 Mâine puneţi în ele foc şi tămâie înaintea lui Iahve; şi omul pe care El îl alege, va fi cel sfânt. Voi, leviţii, aţi depăşit limitele admise!” 8 Apoi Moise i-a zis lui Corah: „Fii ai lui Levi, ascultaţi ce vreau să vă spun! 9 Este prea puţin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales din adunarea acestui popor, permiţându-vă să vă apropiaţi de El ca să faceţi lucrarea de la Tabernacolul Lui, să staţi înaintea adunării şi să o slujiţi? 10 Iahve a fost de acord să vă apropiaţi de El. A acceptat ca atât tu, cât şi toţi fraţii tăi – descendenţi ai lui Levi – să procedaţi astfel; iar acum vreţi şi preoţia? 11 Să ştii că tu şi tot grupul tău, v-aţi adunat, de fapt, împotriva lui Iahve. Cine este Aaron, ca să protestaţi împotriva lui?” 12 Moise a trimis pe cineva să îi cheme pe Datan şi pe Abiram care erau fiii lui Eliab; dar ei au zis: „Nu venim! 13 Nu îţi este suficient că ne-ai scos dintr-o ţară unde curge lapte şi miere ca să ne omori în deşert? Acum mai vrei să ne fii şi stăpân? 14 Este evident că nu ne-ai dus într-o ţară în care curge lapte şi miere, nici nu ne-ai dat ca moştenire terenuri agricole şi vii! Crezi că îi poţi înşela pe oameni să nu vadă aceste lucruri evidente? Nu venim!” 15 Moise s-a mâniat foarte mult; şi I-a zis lui Iahve: „Nu lua în considerare sacrificiul lor. Nu mi-am însuşit nici măcar un măgar din proprietatea lor şi nu am făcut nimic rău faţă de niciunul dintre ei.” 16 Apoi Moise i-a zis lui Corah: „Tu, împreună cu tot grupul, să vă prezentaţi mâine înaintea lui Iahve. Să fiţi acolo tu, ei şi Aaron. 17 Fiecare să îşi ia cădelniţa; să pună tămâie în ea şi să şi-o aşeze înaintea lui Iahve. Astfel, vor fi două sute cincizeci de cădelniţe. Atât tu, cât şi Aaron să veniţi având fiecare cădelniţa lui!” 18 Toţi acei oameni şi-au luat cădelniţele, au pus foc şi tămâie în ele şi au stat în zona de la intrarea în cortul Întâlnirii împreună cu Moise şi cu Aaron. 19 Corah a adunat întreaga adunare a poporului împotriva lor – la intrarea în cortul Întâlnirii. Atunci gloria lui Iahve s-a revelat întregii adunări. 20 Iahve le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 21 „Despărţiţi-vă de această adunare, ca să îi pot face să dispară într-o clipă.” 22 Ei au căzut cu feţele spre pământ şi au zis: „O, Dumnezeule, Dumnezeul spiritelor oricărui corp, dacă va păcătui un singur om, oare Te vei mânia pe toată adunarea?” 23 Iahve i-a zis lui Moise: 24 „Spune-i adunării: «Îndepărtaţi-vă de locuinţa lui Corah, de cea a lui Datan şi a lui Abiram.»” 25 Moise s-a ridicat şi s-a dus la Datan şi la Abiram. El a fost urmat de bătrânii consilieri ai lui Israel. 26 Atunci a vorbit adunării şi i-a zis: „Vă rog să vă îndepărtaţi de corturile acestor oameni răi; şi nu atingeţi nimic din ce este al lor! Altfel, şi voi veţi fi distruşi din cauza tuturor păcatelor lor!” 27 Ei s-au îndepărtat de cortul lui Corah, de cel al lui Datan şi al lui Abiram. Atât Datan cât şi Abiram au ieşit. Fiecare a stat la intrarea în cortul lui împreună cu soţiile, cu fiii şi cu copiii lor. 28 Moise le-a zis: „Prin ce se va întâmpla (în continuare), veţi cunoaşte că Iahve m-a trimis să fac toate aceste lucruri şi că nu am acţionat din proprie iniţiativă. 29 Dacă aceşti oameni vor muri cum mor toţi ceilalţi, sau dacă se va întâmpla cu ei ceva obişnuit, înseamnă că nu m-a trimis Iahve. 30 Dar dacă Iahve face să se întâmple cu ei ceva nou, respectiv faptul ca pământul «să îşi deschidă gura şi să îi înghită» împreună cu tot ce le aparţine, coborându-i astfel de vii în locuinţa morţilor, atunci să ştiţi că aceşti oameni l-au desconsiderat pe Iahve.” 31 Imediat după ce a terminat Moise de spus aceste cuvinte, pământul de sub ei s-a crăpat. 32 El „şi-a deschis gura” şi i-a înghiţit atât pe ei împreună cu familiile lor, cât şi pe toţi oamenii lui Corah împreună cu toate bunurile lor. 33 Astfel, acei oameni au coborât vii în locuinţa morţilor împreună cu tot ce era al lor. Apoi pământul s-a închis peste ei; şi astfel, au dispărut din mijlocul adunării… 34 Toţi israelienii care erau în jurul lor, au început să fugă atunci când i-au auzit strigând; pentru că ziceau: „Pământul «ne va înghiţi» şi pe noi!” 35 A coborât şi un foc din cer, care venea de la Iahve. Acesta i-a consumat pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care aduseseră tămâie. 36 Apoi Iahve i-a zis lui Moise: 37 „Spune-i lui Elazar care este fiul preotului Aaron, să ia cădelniţele din foc, pentru că sunt sfinte; şi să ducă acel foc la distanţă. 38 Din cădelniţele acestor oameni care au păcătuit împotriva sufletelor lor, să se facă nişte plăci bătute. Cu ele să se acopere altarul. Pentru că ei au adus cădelniţele înaintea lui Iahve, acestea sunt sfinte. Ele vor fi pentru israelieni dovada unei minuni.” 39 Preotul Elazar a luat cădelniţele de bronz pe care le aduseseră de la cei arşi. Le-a bătut şi a făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea altarului. 40 A procedat exact cum i-a poruncit Iahve prin Moise. Aceasta este o amintire pentru israelieni; pentru ca niciun străin, care nu este urmaş al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea lui Iahve, ca să evite să i se întâmple la fel ca lui Corah şi ca celor care au fost împreună cu el. 41 A doua zi, întreaga adunare a israelienilor a protestat împotriva lui Moise şi a lui Aaron, zicând: „Voi aţi omorât poporul lui Iahve!” 42 În timp ce adunarea se unise împotriva lor, Moise şi Aaron s-au întors spre cortul Întâlnirii. În mod instant, norul l-a acoperit; şi a fost evidentă gloria lui Iahve. 43 Moise şi Aaron au venit înaintea cortului Întâlnirii. 44 Atunci Iahve i-a spus lui Moise: 45 „Ieşiţi din mijlocul acestei adunări ca să o ard complet într-o clipă!” Ei au căzut cu feţele spre pământ. 46 Moise i-a zis lui Aaron: „Ia-ţi cădelniţa, pune în ea foc de pe altar, pune-i şi tămâie şi du-te repede în mijlocul adunării, ca să faci achitare pentru oamenii ei; pentru că s-a declanşat mânia care merge înaintea lui Iahve. A început dezastrul!” 47 Aaron a luat cădelniţa, aşa cum îi spusese Moise; şi a fugit în mijlocul adunării. Dezastrul deja începuse între oamenii poporului. El a tămâiat şi a făcut astfel achitare pentru popor. 48 Procedând aşa, el a stat între cei morţi şi cei vii. Atunci, dezastrul s-a oprit. 49 Cei omorâţi de acel dezastru au fost paisprezece mii şapte sute de oameni, în afară de cei care muriseră din cauza lui Corah. 50 Când s-a oprit dezastrul, Aaron s-a întors la Moise, la intrarea în cortul Întâlnirii.