1 Iahve i-a zis lui Aaron: „Tu, fiii tăi şi familia (lărgită a) tatălui tău, veţi plăti împreună pentru păcatele făcute faţă de Sanctuar; dar numai tu şi fiii tăi veţi suporta pedeapsa pentru vina încălcărilor legilor referitoare la preoţie. 2 Să iei cu tine pe fraţii tăi din clanul lui Levi de care aparţine tatăl tău, pentru ca ei să fie împreună cu tine şi să slujească atunci când tu şi fiii tăi sunteţi înaintea cortului Declaraţiei. 3 Ei să fie responsabili cu lucrurile de care tu ai nevoie; şi să îngrijească de tot cortul. Să nu se apropie nici de uneltele Sanctuarului, nici de altar; pentru că altfel, atât ei cât şi tu veţi muri. 4 Ei să fie lângă tine şi să supravegheze tot ce se face la cortul Întâlnirii, adică toată slujirea de acolo. Niciun străin (de acest grup distinct) să nu se apropie de voi. 5 Numai voi personal să faceţi activităţile care sunt necesare pentru slujirea de la Sanctuar şi de la altar. Să procedaţi aşa pentru ca mânia Mea să nu se mai declanşeze niciodată împotriva israelienilor. 6 Să ştiţi că i-am luat dintre israelieni pe leviţi care sunt fraţii voştri. Ei vă aparţin (pentru ajutor în slujbă) ca un dar oferit lui Iahve; şi vor face slujirea care este necesară la cortul Întâlnirii. 7 Dar tu şi fiii tăi împreună cu tine, să vă respectaţi datoriile preoţeşti, având grijă de tot ce aparţine altarului şi de tot ce este dincolo de acea draperie (separatoare). Vă ofer preoţia ca pe un dar. Străinul care se va apropia (să facă aceste activităţi), să fie omorât.” 8 Iahve i-a zis lui Aaron: „Să ştii că Eu personal ţi-am dat o parte dintre sacrificiile care Îmi sunt oferite prin toate acele lucruri sfinte ale israelienilor. Ţi-am dat-o atât ţie, cât şi descendenţilor tăi, având în vedere ungerea (voastră cu ulei, în urma căreia aţi fost consacraţi în slujbă). Aceasta este o poruncă a cărei valabilitate este eternă (pentru voi). 9 Îţi precizez acum ce va fi al tău dintre lucrurile foarte sfinte – adică dintre acelea care nu sunt consumate de foc: este vorba despre orice sacrificiu pe care ei Mi-l aduc ca dar de mâncare, pentru păcat sau pentru vină. Aceste lucruri foarte sfinte să fie ale tale şi ale descendenţilor tăi. 10 Să le mâncaţi într-un loc foarte sfânt. Să le mănânce fiecare bărbat din grupul vostru. Şi ele să fie sfinte pentru voi. 11 Ţi-am mai dat fiecare sacrificiu adus ca dar dintre toate sacrificiile prezentate legănat ale israelienilor. Pe acestea le-am oferit ţie, descendenţilor tăi şi fiicelor tale, printr-o poruncă a cărei valabilitate este eternă (pentru voi). Tuturor acelora din familia ta care sunt curaţi, li se va permite să le mănânce. 12 Tot ce este mai bun din ulei, din vin şi din grâu – acele fructe speciale pe care ei le oferă lui Iahve –, ţi le-am dat ţie (şi descendenţilor tăi). 13 Primele fructe din tot ce este în ţara lor şi pe care le aduc lui Iahve, să fie ale tale (şi ale descendenţilor tăi). Va putea să mănânce din ele doar acela care aparţine familiei tale, cu condiţia să fie curat. 14 Tot ce este pus separat în Israel ca fiind ceva special, să fie al tău. 15 Primul născut al oricărei vietăţi pe care ei îl aduc lui Iahve, indiferent că este om sau animal, să fie al tău (şi al urmaşilor tăi). Totuşi, atât pe primul născut al omului, cât şi pe cel al animalelor necurate, trebuie să îl răscumperi. 16 Preţul lor de răscumpărare stabilit pentru fiinţa care are cel puţin o lună, să fie de cinci şecheli de argint, conform şechelului Sanctuarului – adică douăzeci de ghere. 17 Dar pe primul-născut al vacii, al oii sau al caprei, să nu îl răscumperi. Ei sunt sfinţi. Să le stropeşti sângele pe altar; şi să le arzi grăsimea ca un sacrificiu consumat de foc şi care produce o aromă plăcută pentru Iahve. 18 Carnea lor să fie a ta, aşa cum este dreptul tău să mănânci pieptul sacrificiilor prezentate legănat şi spata dreaptă (a animalelor). 19 Ţi-am dat toate sacrificiile sfinte, pe care israelienii le aduc lui Iahve. Ele vor fi ale tale, ale fiilor tăi şi ale fiicelor tale. Am stabilit acest lucru printr-o poruncă a cărei valabilitate este permanentă. Acesta este un legământ etern al sării, făcut înaintea lui Iahve (şi care este valabil) pentru tine şi pentru urmaşii tăi.” 20 Apoi Iahve i-a mai zis lui Aaron: „Să nu ai nicio moştenire în ţara israelienilor. Tu să nu ai nicio parte de teren între ei. Eu sunt proprietatea ta şi moştenirea ta între israelieni. 21 Leviţilor le-am dat fiecare zecime dintre darurile oferite de poporul Israel. Aceasta este pentru ei ca o moştenire pentru slujirea pe care o fac la cortul Întâlnirii. 22 De acum înainte, israelienii să nu se mai apropie de cortul Întâlnirii, ca să nu se facă vinovaţi şi apoi să moară. 23 Doar leviţii să facă slujirea de la cortul Întâlnirii; şi să fie responsabili personal pentru cazul în care vor păcătui. Ei să nu aibă nicio moştenire între israelieni. Aceasta să fie o poruncă valabilă permanent pentru toate generaţiile (lor). 24 Am dat leviţilor zecimile darurilor israelienilor, pe care aceştia le aduc lui Iahve ca sacrificiu oferit prin ridicare. Acesta este motivul pentru care am spus despre ei că nu vor avea nicio moştenire între israelieni.” 25 Apoi Iahve i-a vorbit lui Moise, zicându-i: 26 „Să le spui leviţilor astfel: «Când primiţi a zecea parte pe care v-am oferit-o din darurile israelienilor, să aduceţi din ea un sacrificiu prin ridicare pentru Iahve. El să fie format dintr-o zecime din zecimea adusă de ei. 27 Aceasta va fi considerată un dar din partea voastră, la fel cum se întâmplă în cazul grâului din zona unde se seceră recoltele şi asemănător cu darul care provine din abundenţa teascului. 28 Deci să aduceţi lui Iahve un sacrificiu oferit prin ridicare, din toate zecimile pe care le primiţi de la israelieni. Să oferiţi din ele un sacrificiu pentru Iahve; şi să îl daţi preotului Aaron. 29 Între toate darurile voastre pe care le aduceţi lui Iahve din sacrificiile oferite prin ridicare, cea mai bună parte din ele este aceea care trebuie pusă separat.» 30 Să le mai spui: «După ce veţi aduce ca sacrificiu oferit prin ridicare cea mai bună parte din acel dar, partea care a rămas să fie considerată ca aparţinând leviţilor, exact cum se întâmplă cu partea de cereale provenită din zona unde acestea se seceră şi la fel ca în cazul produselor teascului. 31 O puteţi mânca în orice loc, atât voi cât şi familiile voastre; pentru că este plata voastră pentru slujirea în cortul Întâlnirii. 32 Nu vă veţi face vinovaţi de niciun păcat din cauza acestei zecimi când veţi oferi prin ridicare cea mai bună parte din ea. Dar fiţi atenţi să nu profanaţi darurile sfinte ale israelienilor; pentru că altfel, veţi muri!»”