1 Rubeniţii şi gadiţii, care aveau foarte multe turme, au văzut că teritoriile Iazerului şi ale Ghiladului erau locuri bune pentru vite. 2 Atunci au venit la Moise, la preotul Elazar şi la conducătorii adunării; şi le-au zis: 3 „Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heşbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon 4 – aceste teritorii pe care Iahve le-a lovit înainte ca poporul Israel să ajungă acolo – sunt terenuri bune pentru vite; iar sclavii tăi au vite.” 5 Ei au adăugat: „Dacă eşti de acord, îţi propunem să dai aceste zone în proprietatea sclavilor tăi; şi astfel să nu ne treci (teritoriile) dincolo de Iordan.” 6 Moise le-a răspuns gadiţilor şi rubeniţilor: „Fraţii voştri se pregătesc de război; iar voi vreţi să rămâneţi aici? 7 De ce vreţi să le descurajaţi intenţiile israelienilor ca să nu mai meargă în ţara pe care le-a dat-o Iahve? 8 Aşa au făcut şi părinţii voştri pe care i-am trimis din Cadeş-Barnea să spioneze zona. 9 După ce au mers în valea Eşcol şi au văzut ţara, au descurajat poporul ca să nu mai meargă în teritoriul pe care li l-a dat Iahve. 10 El s-a mâniat în acea zi; şi a jurat, zicând: 11 «Pentru că nu M-au urmat din toată inima lor, niciun bărbat care are mai mult de douăzeci de ani dintre cei ieşiţi din Egipt, nu va vedea ţara pe care am promis-o prin jurământ lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. 12 Vor fi doar două excepţii: Caleb – fiul chenizitului Iefune şi Iosua – fiul lui Nun. Doar ei M-au urmat cu toată inima lor!» 13 Atunci s-a declanşat mânia lui Iahve împotriva lui Israel; şi i-a făcut să rătăcească în deşert patruzeci de ani, până când a murit toată generaţia celor care făcuseră lucruri rele înaintea Lui. 14 Constat că acum şi voi – copiii acelor păcătoşi – veniţi să luaţi locul părinţilor voştri, ca să provocaţi şi mai mult mânia lui Iahve împotriva lui Israel! 15 Dacă vă întoarceţi de la Iahve, El va abandona din nou pe poporul Lui în deşert; iar voi veţi fi cauza distrugerii israelienilor!” 16 Atunci ei s-au apropiat de Moise şi i-au zis: „Vom face aici zone înconjurate de garduri pentru turmele noastre şi oraşe pentru copiii noştri. 17 Apoi ne vom înarma şi vom merge înaintea israelienilor până vom duce pe fiecare (dintre celelalte triburi) la locul lui. În acest timp, copiii noştri vor locui în oraşe fortificate, ca să fie protejaţi de locuitorii ţării. 18 Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare israelian să fi ajuns proprietarul moştenirii lui. 19 Nu vom mai avea nicio proprietate împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe de el; pentru că moştenirea noastră va fi la estul Iordanului.” 20 Atunci Moise le-a răspuns: „Accept să acţionaţi aşa cum aţi spus. Deci vă veţi înarma ca să luptaţi înaintea lui Iahve. 21 Veţi trece cu toţi cei înarmaţi dincolo de Iordan, înaintea lui Iahve, până când El Îşi va alunga toţi duşmanii din aceste teritorii. 22 Dacă vă veţi întoarce numai după ce ţara va fi subordonată lui Iahve, atunci veţi fi fără vină înaintea Lui şi înaintea lui Israel; iar acest teritoriu va fi proprietatea voastră înaintea lui Iahve. 23 Dar dacă nu veţi proceda aşa, veţi păcătui înaintea lui Iahve; şi vă asigur că în niciun caz nu veţi putea evita consecinţele păcatului vostru! 24 Construiţi oraşe pentru copiii voştri şi faceţi garduri pentru zonele în care vor sta turmele voastre; dar respectaţi ce aţi promis cu gura voastră!” 25 Gadiţii şi rubeniţii i-au zis lui Moise: „Noi, sclavii tăi, vom face exact cum porunceşte stăpânul nostru. 26 Copiii şi soţiile noastre, turmele şi vitele noastre vor rămâne aici în zonele fortificate ale Ghiladului. 27 Dar toţi sclavii tăi care sunt pregătiţi pentru război, vor trece dincolo (de Iordan) ca să lupte înaintea lui Iahve – exact cum zice stăpânul nostru!” 28 Atunci Moise a vorbit despre ei; şi a dat porunci atât preotului Elazar şi lui Iosua – fiul lui Nun –, cât şi conducătorilor familiilor provenite din clanurile israelienilor. 29 El le-a zis: „Dacă toţi gadiţii şi rubeniţii care sunt pregătiţi pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea lui Iahve şi veţi subordona ţara (împreună cu ei), să le daţi Ghiladul ca proprietate a lor. 30 Dar dacă nu vor trece dincolo (de Iordan) înarmaţi împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru, în teritoriile din Canaan.” 31 Gadiţii şi rubeniţii au răspuns: „Sclavii tăi vor face aşa cum a spus Iahve. 32 Vom trece (Iordanul) înarmaţi în teritoriile Canaanului înaintea lui Iahve; iar proprietatea pe care o moştenim, va fi în zona de pe această parte a Iordanului.” 33 Atunci Moise a dat pentru gadiţi, pentru rubeniţi şi pentru jumătate din clanul lui Manase – fiul lui Iosif –, atât (teritoriul unde fusese) regatul lui Sihon, regele amoriţilor, cât şi (pe cel unde fusese) regatul lui Og, regele Başanului. Le-a oferit ca proprietate acea zonă cu oraşele ei şi teritoriile din jurul acestora. 34 Gadiţii au construit Dibonul, Atarotul, Aroerul, 35 Atrot-Şofanul, Iazerul, Iogbeha, 36 Bet-Nimra şi Bet-Haranul. Acestea erau oraşe fortificate. Au înconjurat cu garduri unele zone din acest teritoriu. În ele era locul special pentru turme. 37 Rubeniţii au reconstruit Heşbonul, Eleale, Chiriataim, 38 Nebo şi Baal-Meon – nume care au fost ulterior schimbate – şi Sibma. Ei au pus alte nume oraşelor pe care le-au construit. 39 Urmaşii lui Machir – fiul lui Manase – s-au dus spre Ghilad, l-au cucerit şi i-au alungat pe amoriţii care locuiau acolo. 40 Atunci Moise i-a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase; şi el a locuit acolo. 41 Iair, urmaşul lui Manase, a cucerit şi el câteva zone pe care le-a numit Havot-Iair. 42 Nobah a cucerit Chenatul şi satele din jurul lui; apoi i-a pus numele lui: Nobah.