1 Iahve i-a vorbit lui Moise când era în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. El i-a zis: 2 „Porunceşte-le israelienilor ca din moştenirea pe care o vor avea, să dea leviţilor nişte oraşe în care să poată locui. Să le mai dea şi păşuni în jurul acestor oraşe. 3 Oraşele să fie ale lor. Să locuiască în ele. Iar păşunile să fie pentru vitele, turmele şi celelalte animale care le aparţin. 4 Păşunile repartizate oraşelor pe care le veţi da leviţilor, să fie pe o suprafaţă care începe de la zidul exterior al acestora până la distanţa de o mie de coţi în jurul lor. 5 Să măsuraţi în exteriorul oraşului două mii de coţi în partea de est, două mii de coţi în partea de vest, două mii de coţi în partea de nord şi două mii de coţi în partea de sud. Astfel, oraşul va fi la mijloc. Acestea să fie păşunile lor situate în jurul oraşelor. 6 Şase dintre oraşele pe care le veţi da leviţilor, să fie oraşe de refugiu – în care să poată fugi acela care a omorât pe cineva. În afară de acestea, să le mai daţi patruzeci şi două de oraşe. 7 Astfel, numărul tuturor oraşelor pe care trebuie să le daţi leviţilor, să fie patruzeci şi opt, împreună cu păşunile din jurul acestora. 8 Oraşele pe care le veţi oferi (leviţilor) din moştenirea israelienilor, să fie date astfel: cei care au multe oraşe, să dea mai multe; iar cei care au puţine oraşe, să dea mai puţine. Fiecare clan să dea leviţilor din oraşele lui, raportându-se la moştenirea pe care a primit-o.” 9 Iahve i-a mai zis lui Moise: 10 „Vorbeşte-le israelienilor şi spune-le: «Atunci când veţi trece Iordanul în Canaan, 11 să alegeţi câteva oraşe care să fie locuri de refugiu, unde să poată fugi criminalul care a omorât fără intenţie o persoană. 12 Aceste oraşe vor fi locuri de refugiu pentru cel care fuge de răzbunător, astfel încât criminalul să nu fie omorât înainte de prezentarea lui în faţa adunării pentru a fi judecat. 13 Dintre oraşele pe care le veţi da, şase să fie oraşe de refugiu. 14 Să daţi ca oraşe de refugiu trei pe (teritoriul situat în) această parte a Iordanului şi trei în Canaan. 15 Aceste şase oraşe să fie locuri de refugiu pentru israelieni, pentru străini şi pentru pelerinii din mijlocul vostru; pentru ca orice criminal care a omorât fără intenţie o persoană, să poată fugi acolo. 16 Dacă un om loveşte pe cineva cu un obiect făcut din fier şi îl omoară, acela este un criminal; iar criminalul trebuie să fie omorât! 17 Dacă cineva are în mână o piatră a cărei lovitură poate cauza moartea şi loveşte pe cineva pe care îl omoară astfel, acel om este un criminal; iar criminalul trebuie să fie omorât! 18 Dacă cineva are în mână un obiect de lemn care poate cauza moartea şi omoară pe cineva lovindu-l cu el, acel om este un criminal; iar criminalul trebuie să fie omorât! 19 Răzbunătorul sângelui (celui omorât) trebuie să îl omoare pe criminal. Atunci când îl va întâlni, să îl omoare! 20 Dacă cineva împinge cu ură un om sau dacă îl urmăreşte şi aruncă cu ceva în el cauzându-i moartea 21 sau dacă îl loveşte cu pumnul din duşmănie şi îl omoară, acela trebuie să fie omorât! El este un criminal. Răzbunătorul sângelui (celui omorât) trebuie să îl omoare pe criminal atunci când îl întâlneşte! 22 Dar este posibil ca cineva să lovească o persoană fără să vrea, sau să arunce fără intenţie cu un obiect în ea. 23 Se mai poate întâmpla ca cineva, fără să îl vadă pe un altul, să arunce în el cu o piatră care îi poate cauza moartea. În aceste cazuri în care celălalt moare deşi nu îi fusese duşman şi nu intenţiona să îl rănească, 24 adunarea trebuie să judece între el şi răzbunătorul sângelui (celui omorât). Ea trebuie atunci să acţioneze respectând următoarele legi. 25 Adunarea trebuie să îl elibereze pe criminal din mâna aceluia care intenţionează să răzbune sângele celui omorât; şi să îl trimită înapoi în oraşul de refugiu în care fugise. El să locuiască acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu ulei sfânt. 26 Dar dacă acel criminal trece dincolo de zidurile oraşului de refugiu în care a fugit 27 şi răzbunătorul sângelui (celui omorât) îl găseşte în exteriorul acestuia, atunci el îl poate omorî; şi nu va fi vinovat de crimă. 28 Acuzatul trebuie să rămână în oraşul de refugiu până la moartea marelui preot. Numai după moartea marelui preot se poate întoarce la proprietatea lui. 29 Acestea vor fi pentru voi regulile pe baza cărora să judecaţi toate (situaţiile care vor apărea în) generaţiile care vor urma, oriunde veţi locui. 30 Dacă cineva a omorât o persoană, criminalul trebuie să fie omorât doar pe baza declaraţiei făcută de mai mulţi martori. Nimeni să nu fie omorât doar pe baza declaraţiei unei singure persoane! 31 Să nu acceptaţi răscumpărare pentru viaţa unui criminal vinovat de omorârea cuiva. El trebuie să fie omorât! 32 Să nu acceptaţi răscumpărare pentru cel care a comis o crimă şi care a fugit într-un oraş de refugiu. Să nu îi permiteţi să se întoarcă şi să locuiască în proprietatea lui înainte de moartea marelui preot. 33 Să nu profanaţi ţara în care veţi locui. Sângele (crimelor comise) profanează ţara; şi nu se poate face achitare pentru pământul peste care a fost vărsat sânge, decât prin sângele celui care l-a vărsat. 34 Deci să nu profanaţi ţara în care veţi locui şi în care voi locui şi Eu; pentru că Eu – Iahve – locuiesc în mijlocul israelienilor!»”