1 Iahve i-a vorbit lui Moise în deşertul Sinai, în prima zi a celui de al doilea an care trecuse după ce plecaseră de pe teritoriul Egiptului. El i-a spus: 2 „Israelienii să respecte Paştele, celebrând (această sărbătoare) la data stabilită. 3 Această dată când trebuie celebrat, este în a paisprezecea zi a acestei luni, între cele două seri. Să celebraţi respectând toate deciziile şi toate legile stabilite cu privire la această sărbătoare.” 4 Moise le-a spus israelienilor că trebuie să respecte Paştele. 5 Ei au sărbătorit Paştele în luna întâi, în a paisprezecea zi, între cele două seri, (chiar acolo,) în deşertul Sinai. Israelienii au făcut exact cum i-a poruncit Iahve lui Moise. 6 Dar au fost şi nişte oameni care erau necuraţi pentru că se atinseseră de un mort. Ei nu au putut sărbători Paştele în acea zi. Atunci au venit înaintea lui Moise şi a lui Aaron. 7 Ei i-au zis lui Moise: „Ştim că suntem necuraţi pentru că ne-am atins de un mort; dar de ce trebuie să ni se interzică să aducem lui Iahve sacrificiul la data stabilită împreună cu ceilalţi israelieni?” 8 Moise le-a spus: „Aşteptaţi până voi afla ce va porunci Iahve pentru un caz ca al vostru.” 9 Iahve i-a zis lui Moise: 10 „Spune-le israelienilor: «Chiar dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri va fi necurat pentru că a atins un mort sau va fi departe, într-o călătorie, i se va permite totuşi să sărbătorească Paştele lui Iahve. 11 Să-l celebreze în a doua lună, în a paisprezecea zi, între cele două seri. Atunci să mănânce mielul de Paşte cu turte şi cu ierburi amare. 12 Să nu lase nimic din el până dimineaţa; şi să nu îi strivească niciun os. Să respecte (şi atunci) toate regulile referitoare la Paşte. 13 Dar dacă cineva care este curat şi care nu a fost plecat într-o călătorie se va abţine de la sărbătorirea Paştelui, să fie distrus din popor; pentru că nu a adus lui Iahve sacrificiul lui la data stabilită. Acel om îşi va suporta pedeapsa pentru păcatul lui. 14 Orice străin care locuieşte între voi şi care doreşte să sărbătorească Paştele lui Iahve, să celebreze conform legii acestei sărbători. El să respecte deciziile luate în acest scop. Să aveţi o singură lege atât pentru străin, cât şi pentru băştinaş.»” 15 În ziua când a fost instalat Tabernacolul, adică acel cort al Declaraţiei, norul l-a acoperit. De seara până dimineaţa, norul era deasupra Tabernacolului, având aspect de foc (în timpul nopţii). 16 Aşa se întâmpla permanent: ziua, era un nor care acoperea Tabernacolul; iar noaptea, el se vedea ca un foc. 17 Atunci când norul se ridica de deasupra Cortului, israelienii îşi reluau deplasările. În zona unde se oprea norul, îşi stabileau tabăra şi israelienii. 18 Ei plecau la porunca lui Iahve; şi tot la porunca Lui, israelienii îşi opreau tabăra. Ei rămâneau cu tabăra în acelaşi loc atât timp cât norul stătea deasupra Tabernacolului. 19 Când norul rămânea mai multe zile deasupra lui, israelienii respectau porunca lui Iahve: nu plecau mai departe. 20 Uneori, norul rămânea doar câteva zile deasupra Tabernacolului. Ei staţionau cu tabăra, conform poruncii lui Iahve. Apoi, tot conform poruncii Lui, plecau mai departe. 21 Uneori norul rămânea acolo de seara până dimineaţa. Astfel, ei plecau dimineaţa, după ce se ridica norul. Dacă norul rămânea (deasupra Tabernacolului) o zi şi o noapte, ei plecau cu tabăra atunci când se ridica el. 22 Dacă norul rămânea deasupra Tabernacolului două zile, o lună sau mai multe zile, israelienii rămâneau cu tabăra în acelaşi loc; şi plecau doar atunci când acesta se ridica. 23 Ei îşi stabileau tabăra la porunca lui Iahve; şi tot El le poruncea când să plece mai departe. Israelienii respectau porunca lui Iahve care era dată prin Moise.