1 Aşa cum nu este normal să cadă zăpada în timpul verii şi ploaia în perioada seceratului, nici onoarea nu este compatibilă cu un nebun. 2 Cum sare vrabia dintr-un loc în altul şi cum zboară (în zigzag) rândunica, la fel nu rămâne (ca să îşi producă efectul) blestemul nejustificat. 3 Biciul este pentru cal, căpăstrul pentru măgar, şi nuiaua pentru spatele nebunilor. 4 Nu răspunde nebunului conform nebuniei lui astfel încât să semeni cu el! 5 Dar răspunde nebunului conform nebuniei lui, ca să nu îi permiţi să se considere înţelept! 6 Cel care trimite un mesaj printr-un nebun, îşi taie singur picioarele şi bea violenţă. 7 Un proverb în gura unor nebuni este ca picioarele paralizate care atârnă fără să poată fi folosite. 8 Onoarea acordată unui nebun este ca legarea unei pietre în praştie. 9 Un proverb spus de gura unui prost este ca un tufiş de spini în mâna unui om beat. 10 Cel care angajează pe un nebun sau pe orice om pe care îl vede trecând, este ca un luptător cu arcul care răneşte pe oricine. 11 Nebunul revine la prostiile lui exact cum se întoarce câinele la ce a vomat. 12 Dacă remarci vreun om care se consideră (deja suficient de) înţelept, să ştii că există mai multă speranţă pentru un nebun decât pentru el. 13 Leneşul spune: „Este un leu pe drum! El se plimbă pe străzi!” 14 Cum se mişcă uşa pe balamalele ei, la fel se întoarce şi leneşul în patul lui. 15 Îşi duce mâna până în vasul cu mâncare, dar este prea dificil pentru el să o aducă înapoi la gură. 16 Leneşul se consideră mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu înţelepciune. 17 Un călător care se implică într-o ceartă la care nu era obligat să participe, este ca un om care prinde un câine de urechi. 18 Omul care îşi înşală semenul şi apoi spune: „Doar am glumit!”, 19 este ca un nebun care aruncă săgeţi aprinse şi mortale. 20 Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi când nu mai există niciun defăimător, cearta încetează. 21 La fel cum cărbunele face jar sau cum lemnul produce foc, omul căruia îi place cearta, declanşează conflicte. 22 Cuvintele celui care defăimează sunt ca nişte prăjituri care alunecă până în stomac. 23 Buzele prefăcute şi inima rea sunt ca un vas de pământ poleit cu argint. 24 Omul rău vorbeşte prefăcut (în om bun); dar în mintea lui, el concepe înşelăciunea. 25 Deşi vorbirea lui este încântătoare, să nu îl crezi; pentru că în inima lui sunt şapte fapte mizerabile! 26 Ura lui poate fi ascunsă (temporar) prin ipocrizie; dar răutatea îi va fi descoperită în public. 27 Cine sapă o groapă, va cădea în ea; şi piatra (de mari dimensiuni) se întoarce chiar peste cel care o mişcă din locul ei. 28 Limba mincinoasă îi urăşte pe cei răniţi de ea; şi gura care laudă (pe altul) în mod exagerat, produce ruina.