102
Doamne, ascultă rugăciunea mea! Doresc să se audă până la Tine când strig (cerând ajutor)! Nu Îi ascunde faţa de mine în ziua în care sunt în dificultate! Apleacă-Ţi urechea spre mine. Când strig, răspunde-mi imediat! Zilele mele dispar ca fumul. Oasele îmi ard ca jarul. Sunt tăiat ca iarba; şi mă usuc. Uit să îmi mănânc pâinea… Din cauza oftărilor mele, mi s-au lipit oasele de carne. Sunt ca o bufniţă din deşert. Am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături. Stau treaz – ca o pasăre singură pe acoperiş. În fiecare zi, duşmanii mei mă ridiculizează. Cei care râd de mine, mă blestemă. Am ajuns să mănânc cenuşă în loc de pâine; şi îmi amestec băutura cu lacrimi! 10 Aceste lucruri se întâmplă din cauza mâniei Tale şi a dezastrului pe care mi l-ai făcut; pentru că Tu m-ai ridicat şi (apoi) m-ai aruncat. 11 Zilele mele sunt ca umbra înserării; şi mă usuc ca iarba. 12 Dar Tu, Doamne, tronezi pentru totdeauna. Amintirea Ta durează din generaţie în generaţie. 13 Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion, pentru că e timpul să îţi manifeşti bunătatea faţă de el. Tocmai a venit vremea pentru acest lucru! 14 Slujitorii Tăi au respect pentru pietrele Sionului şi le este milă de pământul lui. 15 Celelalte popoare se vor teme de numele lui Iahve; şi toţi regii pământului vor elogia gloria Lui – 16 când Iahve va construi Sionul şi Se va revela în gloria Sa. 17 El va răspunde rugăciunilor celor săraci şi nu le va desconsidera. 18 Să se scrie despre aceste lucruri pentru viitoarea generaţie, pentru ca poporul care se va naşte, să Îl laude pe Iahve! 19 El ţine totul sub control din înălţimea sfinţeniei Sale. Iahve priveşte din cer pe pământ, 20 ca să ia în considerare oftările prizonierilor şi să îi elibereze pe cei care au fost condamnaţi la moarte. 21 Numele lui Iahve va fi proclamat din Sion; şi lauda Lui se va propaga din Ierusalim – 22 atunci când se vor strânge popoarele şi regatele ca să îi slujească lui Iahve. 23 El mi-a redus forţa pe drum(ul vieţii) şi mi-a scurtat zilele. 24 Astfel, eu am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele! Mă adresez Ţie, Cel ai cărui ani ţin continuu din generaţie în generaţie. 25 Tu ai înfiinţat la început pământul; iar cerul este lucrarea făcută de mâinile Tale. 26 Ele vor dispărea; dar Tu rămâi. Toate se vor învechi ca o haină. Le vei schimba ca pe o vestimentaţie; şi vor trece. 27 Dar Tu rămâi Acelaşi; şi anii Tăi nu se vor termina!” 28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara; şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.