1 Sufletul meu, binecuvântează-L pe Iahve! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti infinit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu grandoare şi strălucire! 2 Tu Te înveleşti cu lumina şi o îmbraci ca pe o manta. Tu instalezi cerul ca pe un cort; 3 şi pui pe ape grinzile camerelor lui de sus. Îţi faci car din nori; şi umbli pe aripile vântului. 4 Tu Îţi faci îngeri din vânturi; şi foloseşti flăcările de foc ca slujitori ai Tăi. 5 Tu ai dat stabilitate pământului, punându-l pe temeliile lui, ca să nu se mişte de acolo niciodată. 6 L-ai acoperit cu zone adânci ca atunci când l-ai fi îmbrăcat cu o haină. Apele stăteau pe munţi; 7 dar când Tu le-ai făcut reproşuri, au fugit. Când a bubuit tunetului Tău, ele au început să fugă. 8 S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care l-ai decis pentru ele. 9 Le-ai pus o limită teritorială peste care nu li se permite să treacă – pentru ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul. 10 Iahve face să ţâşnească izvoarele în văi; şi ele curg printre munţi. 11 Toate animalele sălbatice de pe câmp se adapă din ele; şi măgarii sălbatici îşi satisfac setea acolo. 12 Pe malul lor îşi construiesc cuibul păsările zburătoare, a căror voce se aude din frunziş. 13 Din camerele de sus, El udă munţii; „şi astfel, pământul se satură de efectul (benefic al) lucrărilor Tale.” 14 Iahve face să crească iarbă pentru vite şi plante pe care le cultivă omul. El face astfel să răsară hrană (pentru om) din pământ. 15 Vinul înveseleşte inima omului, uleiul oferă feţei strălucire; iar hrana fortifică inima omului. 16 Copacii lui Iahve – cedrii Libanului, pe care i-a sădit El – sunt bine udaţi. 17 În ei îşi fac cuibul păsările. Barza îşi construieşte „casa” în pini. 18 Munţii înalţi sunt locul unde trăiesc caprele sălbatice; iar stâncile sunt un adăpost pentru viezuri. 19 Iahve a făcut luna ca să arate vremurile; iar soarele ştie când să apună. 20 Tu(, Doamne,) aduci întunericul; şi se face noapte. Atunci, toate animalele din pădure încep să se deplaseze prin ea. 21 Puii de leu rag de foame. Ei îşi cer hrana de la Dumnezeu. 22 Când răsare soarele, (animalele prădătoare de noapte) se adună şi se culcă în ascunzătorile lor. 23 Atunci iese omul să meargă la lucrul lui; şi munceşte până seara. 24 Doamne, cât de superbe sunt lucrările pe care le-ai făcut Tu! Pe toate le-ai conceput cu înţelepciune! Pământul este plin de creaturile Tale. 25 Observ cât de încăpătoare este marea şi ce suprafaţă imensă are ea! Acolo se mişcă vietăţi fără număr – atât cele mici, cât şi cele mari. 26 Pe apele ei se deplasează corăbii; şi în ea se joacă acel monstru pe care l-ai creat. 27 Toate creaturile speră în Tine, ca să le dai hrana la momentul oportun. 28 Dacă Tu le-o dai, ele o primesc. Atunci când Îţi deschizi mâna, ele se satură. 29 Dar dacă Îţi ascunzi faţa, sunt speriate; iar când le iei suflarea, ele mor şi se întorc în pământ. 30 Când Îţi trimiţi Spiritul, vietăţile (pământului) sunt (din nou) concepute; şi înnoieşti astfel (supra)faţa pământului. 31 Doresc ca gloria lui Iahve să existe pentru eternitate! Iahve să fie satisfăcut de lucrările Sale! 32 Atunci când El priveşte pământul, (totul) tremură; iar când atinge munţii, ei fumegă. 33 Voi cânta lui Iahve toată viaţa mea; voi cânta Dumnezeului meu cât voi exista! 34 Îmi doresc să am o gândire care să fie plăcută lui Iahve! Eu mă voi bucura în Iahve. 35 Să dispară păcătoşii de pe pământ; şi cei răi să nu mai fie! Sufletul meu, binecuvântează-L pe Iahve! Lăudaţi-L pe Iahve!