130
1 Doamne, strig din adâncuri!
2 Stăpâne, ascultă (când strig spre Tine cu) vocea mea! Urechile Tale să asculte şi să ia în considerare cererea mea!
3 Dacă Tu, Doamne, ai păstra amintirea vinovăţiei noastre, cine ar putea să (mai) stea ridicat pe picioarele lui?
4 Dar la Tine există iertare – pentru ca astfel, omul să se teamă de Tine.
5 Aştept pe Iahve. Sufletul meu aşteaptă şi speră în Cuvântul Lui.
6 Sufletul meu Îl aşteaptă pe Iahve mai mult decât aşteaptă santinelele (de noapte) dimineaţa. Da, Îl aştept mai mult decât aşteaptă santinelele să vină dimineaţa.
7 Israel, speră în (intervenţia lui) Iahve, pentru că bunătatea este a Lui; şi la El găsim salvare din abundenţă!
8 El îl scapă din nou pe Israel de toate pedepsele pe care le merita pentru vinovăţia lui!