139
„Doamne, Tu mă observi şi mă cunoşti! Ştii când stau jos şi când mă ridic. De la mare distanţă, Tu îmi cunoşti gândurile. Îmi analizezi comportamentul şi vezi locul unde mă odihnesc noaptea. Tu mă cunoşti până în cele mai mici detalii. Înainte să îmi ajungă cuvântul pe buze, Tu, Doamne, deja cunoşti gândul pe care îl voi exprima. Tu mă înconjori şi Îţi pui mâna peste mine. Acest mod în care mă cunoşti, este extraordinar pentru mine. Capacitatea Ta de cunoaştere este atât de avansată, încât nu o pot înţelege. Unde să plec din prezenţa Spiritului Tău? Unde să fug din faţa Ta? Dacă voi urca în cer, Tu eşti acolo! Dacă îmi pun patul în locuinţa morţilor, constat că eşti şi acolo! Zburând cu aripile luminii de dimineaţă, aş putea să mă duc să stau la capătul mării. 10 Dar şi acolo mă conduce mâna Ta; şi sunt apucat cu dreapta Ta! 11 Aş putea să zic: «Este o certitudine faptul că (nu voi mai fi văzut atunci când) întunericul mă va ascunde, iar lumina din jurul meu se va transforma în noapte». 12 Dar nici chiar întunericul nu este un obstacol pentru Tine. Noaptea luminează ca ziua; şi (pentru Tine) întunericul este ca lumina. 13 Tu mi-ai conceput rinichii. Tu m-ai ţesut în uterul mamei mele. 14 Te laud pentru că sunt o creatură atât de minunată; şi lucrările Tale sunt superbe! Sufletul meu cunoaşte foarte bine acest lucru. 15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc secret şi când am fost ţesut (ca) în adâncimile pământului. 16 Când eram doar un embrion nedezvoltat, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele (vieţii mele) care mi-au fost destinate – înainte să existe vreuna dintre ele. 17 Dumnezeule, cât de dificil de înţeles sunt gândurile Tale! Cât de mare este numărul lor! 18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. 19 Dumnezeule, ce bine ar fi dacă ai distruge pe cel rău!” „Criminalilor, depărtaţi-vă de mine!” 20 „Cei care vorbesc nedrept despre Tine, sunt duşmanii Tăi. Ei Îţi folosesc numele într-un mod lipsit de sens! 21 Doamne, oare să nu îi urăsc eu pe cei care Te urăsc? Să nu am eu repulsie faţă de cei care se pronunţă împotriva Ta? 22 Manifest faţă de ei o ură totală. Pentru mine, ei sunt nişte duşmani! 23 Dumnezeule, analizează-mă şi cunoaşte-mi inima. Încearcă-mă şi cunoaşte-mi neliniştea sufletului! 24 Vezi dacă sunt pe un drum rău; şi (con)du-mă pe drumul eternităţii!