1 Să fie binecuvântat Iahve, Stânca mea, Cel care îmi antrenează mâinile pentru luptă şi degetele pentru război. 2 El este binefăcătorul meu, fortăreaţa mea, Locul meu bine păzit, Salvatorul meu, Scutul meu, Cel în care mă încred şi care îmi subordonează poporul! 3 „Doamne, ce este omul, ca să fii interesat de el? Ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?” 4 Omul este ca un abur; iar zilele lui sunt ca umbra care trece. 5 „Doamne, apleacă-Ţi cerul şi coboară (la noi). Atinge munţii, ca să fumege! 6 Aprinde fulgerul şi dispersează-i pe duşmanii mei. Aruncă săgeţile Tale şi determină-i să fugă! 7 Întinde-Ţi mâna de la (mare) înălţime! Scapă-mă şi salvează-mă din marile ape, din mâna fiilor celui străin. 8 Gura lor vorbeşte lucruri fără valoare; iar dreapta lor este înşelătoare! 9 Dumnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou. Voi cânta pentru Tine folosind lira cu zece coarde! 10 Tu eşti Cel care le asiguri regilor victoria; şi îl scapi pe slujitorul Tău – pe David – de sabia omului rău! 11 Îmi doresc doar să mă scapi. Salvează-mă din mâna fiilor străinului. Gura lor vorbeşte lucruri fără valoare, iar dreapta lor este înşelătoare! 12 Atunci când voi fi scăpat de ei, fiii noştri îşi vor trăi tinereţea ca nişte plante bine crescute. Fetele noastre vor fi ca nişte stâlpi sculptaţi care susţin un palat. 13 Depozitele noastre de grâu vor fi pline; şi vor fi încărcate cu tot felul de fructe. Turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile şi cu zecile de mii pe păşunile noastre. 14 Vitele noastre vor fi bine hrănite. Nu vom fi afectaţi de spărturi în ziduri, nici de sclavie şi nici de (vreun) ţipăt pe străzile noastre.” 15 Poporul care beneficiază de acestea, este fericit! Poporul care Îl are pe Iahve ca Dumnezeu al lui, este fericit!