1 „Doamne, cum îşi doreşte cerbul (însetat) să ajungă la izvoarele de apă, la fel Te doreşte şi sufletul meu pe Tine!” 2 El „însetează” dorindu-L pe Dumnezeu – pe Acel Dumnezeu care este viu! Oare când voi putea să mă prezint înaintea lui Dumnezeu? 3 Când mi se spune continuu: „Unde este Dumnezeul tău?”, mă hrănesc cu lacrimi atât ziua cât şi noaptea… 4 Sunt rănit în suflet când îmi amintesc cum treceam prin mulţime, conducând tot ritualul în drumul spre casa lui Dumnezeu, în timp ce mulţimea de oameni pregătită de sărbătoare striga de bucurie şi cu mulţumire. 5 „Sufletul meu, de ce te întristezi şi gemi în interiorul meu? Speră în (ajutorul lui) Dumnezeu; pentru că din nou Îl voi lăuda. El este Salvatorul 6 şi Dumnezeul meu!” „Sufletul meu este afectat în mine. Aşa îmi amintesc de Tine, din ţara Iordanului, din înălţimile Hermonului şi din muntele Miţar. 7 La zgomotul produs de cascadele Tale, o zonă adâncă o cheamă pe cealaltă. Toate valurile Tale şi curenţii de ape au trecut peste mine!” 8 Ziua, Iahve îmi permite să beneficiez de bunătatea Sa; iar noaptea am cu mine cântecul dedicat Lui şi îmi rostesc rugăciunea spre Dumnezeul vieţii mele. 9 Îi zic lui Dumnezeu care este stânca mea: „De ce m-ai uitat? De ce trebuie să umblu supărat şi dominat de duşman? 10 Când mă ridiculizează persecutorii mei, zicând mereu: «Unde este Dumnezeul tău?», mă simt ca atunci când mi-ar fi sfărâmate oasele! 11 Sufletul meu, de ce eşti afectat şi de ce produci (din cauza durerii) sunete nearticulate în interiorul meu? Speră în (intervenţia lui) Dumnezeu; pentru că din nou Îl voi lăuda pe Cel care este Salvatorul şi Dumnezeul meu!”