1 Dumnezeule, ne-ai respins, ne-ai împrăştiat, Te-ai mâniat (pe noi)! Acum, întoarce-Te la noi! 2 Ai cutremurat ţara şi ai divizat-o (în două părţi). Repară-i fisurile, pentru că se cutremură! 3 Ai făcut ca poporul Tău să ajungă în vremuri complicate. Ne-ai dat să bem vin, ca să nu mai avem stabilitate. 4 Dar pentru cei care se tem de Tine, ai ridicat un steag sub care să se adune împotriva arcului. 5 Pentru ca cei foarte iubiţi de Tine să fie salvaţi, oferă-le scăpare acţionând cu dreapta Ta; şi răspunde-ne (când Îţi solicităm ajutorul)! 6 Dumnezeu care este sfânt, a vorbit: „Mă voi impune (cu mare forţă), voi împărţi Şehemul şi voi măsura valea Sucot. 7 Ghiladul este al Meu. Tot al Meu este şi Manase. Efraim este coiful Meu; iar Iuda este sceptrul Meu. 8 Moab este vasul în care Mă spăl. Deasupra Edomului Îmi arunc încălţămintea; şi strigătele Mele de victorie se aud peste Filistia!” 9 Cine mă va conduce în oraşul fortificat? Cine îmi va arăta drumul până în Edom? 10 Oare nu ne-ai respins, Dumnezeule? Constatăm acest lucru pentru că Tu, Dumnezeule, nu mai vi să susţii armatele noastre. 11 Oferă-ne ajutor(ul Tău) când luptăm împotriva duşmanului; pentru că susţinerea omului este inutilă! 12 Cu Dumnezeu vom fi victorioşi; şi El va călca cu picioarele peste duşmanii noştri!