1 Sufletul meu îşi găseşte liniştea numai în Dumnezeu; şi numai de la El îmi vine salvarea. 2 Numai El este stânca şi scăparea mea. Dumnezeu este fortăreaţa mea. Niciodată nu voi fi destabilizat. 3 „Până când veţi continua să atacaţi omul acţionând împreună ca să îl culcaţi pe pământ aşa cum aţi dărâma un zid înclinat sau un gard deteriorat?” 4 Ei urmăresc doar să îl doboare din înălţimea unde este amplasat. Îndrăgesc minciuna; şi în timp ce binecuvântează cu gura, blestemă în inima lor. 5 „Sufletul meu, liniştea ta să fie numai în Dumnezeu; pentru că speranţa mea vine de la El!” 6 Numai Dumnezeu este stânca şi salvarea mea. El este adăpostul meu fortificat; şi nu voi fi destabilizat! 7 Salvarea şi gloria mea sunt asigurate de Dumnezeu care este o stâncă tare pentru mine. Adăpostul meu este (în) Dumnezeu. 8 Poporule, încrede-te în El în orice vreme; şi varsă-ţi inima înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. 9 Fiii oamenilor sunt doar o suflare. Oamenii sunt o minciună. Puşi în talerele balanţei, ei nu au valoare. Când sunt evaluaţi împreună, se constată că sunt mai uşori decât o suflare… 10 Nu vă încredeţi în forţa de exploatare; şi nici nu speraţi inutil în realizarea planurilor voastre prin tâlhărie. Când vi se măreşte forţa (şi autoritatea), nu permiteţi inimii voastre să devină arogantă! 11 Dumnezeu a vorbit o singură dată, iar eu am auzit de două ori: „Forţa aparţine lui Dumnezeu!” 12 Stăpâne, Tu eşti bun – pentru că recompensezi pe fiecare conform faptelor lui.