1 Dumnezeule, scapă-mă; pentru că apele au ajuns până la gâtul meu! 2 Mă afund în mâl; şi nu mai găsesc loc tare. Intru în adâncimile apei şi sunt înghiţit de ea. 3 Am obosit strigând. Mi s-a uscat gâtul. Mi se topesc ochii în timp ce mă consum aşteptând intervenţia Dumnezeului meu. 4 Cei care mă urăsc fără motiv, sunt mai mulţi decât firele de păr de pe capul meu. Atât de mulţi sunt cei care vor să mă distrugă! Ei îmi sunt duşmani fără (să aibă vreun) motiv. Trebuie să dau înapoi ce nu am furat. 5 Dumnezeule, Tu îmi cunoşti imprudenţa. Păcatele mele nu Îţi sunt ascunse. 6 Stăpâne, Doamne, Tu care eşti Conducătorul armatelor, îmi doresc ca aceia care speră în Tine, să nu se ruşineze din cauza mea! Dumnezeul lui Israel, vreau ca aceia care Te caută, să nu roşească din cauza mea! 7 Tu ai făcut ca desconsiderarea şi dezonoarea să îmi acopere faţa. 8 Fraţii mei mă consideră un străin. Sunt privit ca pelerin de către fiii mamei mele; 9 pentru că pasiunea pentru casa Ta mă consumă, iar jignirile celor care Te defăimează, au căzut peste mine! 10 Când plâng şi postesc, ei mă ridiculizează. 11 Când îmbrac sacul de jale, ei îmi compromit imaginea între ceilalţi oameni. 12 Cei care stau la poarta oraşului vorbesc (negativ) despre mine. Aceia care se îmbată, cântă despre mine. 13 Totuşi, eu tot Ţie mă voi ruga, Doamne, în vederea vremii când voi beneficia de bunăvoinţa Ta. Dumnezeule, pentru marea Ta bunătate, răspunde-mi cu salvarea Ta care este (mereu) o certitudine! 14 Scoate-mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu scăpat de cei care mă urăsc şi de adâncurile apei! 15 Să nu fiu dus de curentul apelor. Să nu mă înghită adâncul. Să nu se închidă deasupra mea gura gropii! 16 Doamne, răspunde-mi; pentru că bunătatea Ta este atât de favorabilă (pentru mine)! Demonstrează-Ţi marea Ta milă, întorcându-Ţi faţa spre mine! 17 Nu Îţi ascunde faţa de sclavul Tău, pentru că sunt în (mari) dificultăţi; ci răspunde-mi imediat! 18 Apropie-Te de sufletul meu şi salvează-mi-l! Din cauza celor care mă urăsc, scapă-mă! 19 Tu cunoşti defăimarea care îmi este făcută, cunoşti ruşinea mea, dezonoarea mea şi pe toţi duşmanii mei. 20 Această defăimare mi-a afectat foarte rău inima: mi-a îmbolnăvit-o. Doresc foarte mult să beneficiez de compasiune; dar ea nu este. Mă consum aşteptând să fiu încurajat; dar nu îi găsesc pe cei care ar trebui să facă acest lucru. 21 Ci ei îmi pun venin în mâncare; iar pentru setea mea, îmi oferă să beau oţet. 22 Să li se transforme masa într-o capcană; şi bunăstarea să fie pentru ei un laţ (în care să se prindă)! 23 Să li se întunece ochii şi să nu mai vadă! Fă să li se disloce mereu şoldurile! 24 Varsă-Ţi supărarea peste ei; şi să îi ajungă marea Ta mânie declanşată împotriva lor! 25 Locuinţa lor să le fie devastată; şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! 26 Toate aceste lucruri să li se întâmple, pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine şi povestesc suferinţa celor pe care i-ai rănit. 27 Adaugă-le alte nedreptăţi la nedreptăţile lor; şi fă-i să nu ajungă la dreptatea Ta! 28 Şterge-i din cartea celor vii; şi nu îi scrie împreună cu cei corecţi! 29 Dar eu sunt (acum) supărat şi fără ajutor. Dumnezeule, îmi doresc ca salvarea Ta să mă pună la adăpost! 30 Atunci voi lăuda prin cântec numele lui Dumnezeu; şi îl voi glorifica prin mulţumiri. 31 Acest lucru va fi mai agreat de Iahve decât un bou sau un viţel care are coarne şi copite. 32 Cei exploataţi vor vedea (ce se întâmplă); şi se vor bucura. Să trăiască inima voastră – a celor care căutaţi pe Dumnezeu; 33 pentru că Iahve ascultă pe oamenii săraci şi nu îi desconsideră pe aceia din poporul Lui care au fost luaţi captivi! 34 Să-L laude cerul şi pământul, mările şi toate vietăţile care se mişcă în ele; 35 pentru că Dumnezeu va salva Sionul şi va (re)construi oraşele (locuite de urmaşii) lui Iuda! Ei vor locui acolo şi le vor moşteni. 36 Urmaşii sclavilor Săi le vor moşteni (în continuare); şi cei care iubesc numele Lui, vor locui acolo.