1 Da, Dumnezeu este bun cu Israel şi cu aceia care au inima curată. 2 Dar aproape mi se îndoiseră picioarele şi am fost în pericol să îmi alunece paşii; 3 pentru că îi invidiam pe cei lăudăroşi şi vedeam prosperitatea celor răi. 4 Astfel, am observat că ei nu au remuşcări până la moarte, iar corpul lor este plin de grăsime. 5 Nu sunt afectaţi de necazul omului obişnuit şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni. 6 Astfel, ei îşi poartă mândria la gât ca pe o podoabă; iar violenţa îi acoperă ca o manta. 7 Le ies ochii din orbite din cauza grăsimii, iar inima lor doreşte lucruri care depăşesc limitele. 8 Râd de oamenii din jurul lor şi vorbesc cu răutate. Sunt aroganţi şi ameninţă cu exploatare dură. 9 Îşi deschid gura până la cer; şi limba lor merge pe tot pământul. 10 Aceste lucruri determină poporul să se întoarcă spre ei şi să le soarbă cuvintele exact ca apa. 11 Ei zic: „Cum să ştie Dumnezeu? Şi cum ar putea cunoaşte (ce se întâmplă) Cel Foarte Înalt?” 12 Aşa sunt oamenii răi: permanent liniştiţi, bogaţi şi prosperi. 13 Am considerat că degeaba mi-am curăţat inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie; 14 pentru că în fiecare zi sunt lovit şi suport pedeapsa în fiecare dimineaţă. 15 Dacă aş zice: „Vreau să îmi permit să vorbesc şi eu ca ei!”, aş trăda pe aceia care sunt fiii Tăi. 16 M-am gândit la aceste lucruri, ca să le înţeleg; dar nu am reuşit – 17 până când am venit la sfântul sanctuar al lui Dumnezeu şi am privit (cu atenţie) la sfârşitul lor. 18 Da: Tu îi pui în locuri alunecoase şi îi arunci în dezastru. 19 Cât de rapid sunt eliminaţi! Sunt distruşi şi li se termină viaţa prin lovituri violente. 20 Doamne, Tu faci să le dispară imaginea aşa cum se întâmplă atunci când te trezeşti dintr-un vis. 21 Când inima mea era tristă şi am fost decimat în interiorul fiinţei mele, 22 eram ca un animal care nu înţelege semnificaţia lucrurilor. M-am comportat ca vitele înaintea Ta. 23 Dar eu sunt permanent cu Tine! Tu mă ţi de mâna dreaptă, 24 mă ghidezi spunându-mi pe unde să merg; şi apoi mă vei lua în glorie. 25 Pe cine am eu în cer? Iar pe pământ, nu agreez pe nimeni în afară de Tine. 26 Carnea şi inima mi se distrug; dar Dumnezeu este stânca inimii mele şi moştenirea mea pentru totdeauna. 27 Cei care se despart de Tine, vor dispărea. Tu îi distrugi pe toţi aceia care nu Îţi sunt loiali. 28 Dar eu constat că este bine să fiu lângă Dumnezeu. Am făcut din Acela care este Stăpânul şi Iahve al meu, adăpostul de care am nevoie; şi voi povesti tot ce ai făcut Tu!