1 Poporul meu, ascultă ce te învăţ! Deschideţi-vă urechile ca să auziţi cuvintele gurii mele! 2 Îmi voi deschide gura şi voi spune parabole. Voi vorbi despre lucruri secrete care provin din vremuri străvechi, 3 lucruri pe care le-am auzit şi pe care le-am învăţat din relatările strămoşilor noştri. 4 Nu le vom ascunde de fiii noştri, ci vom spune următoarei generaţii despre realizările demne de laudă ale lui Iahve, despre forţa Lui şi despre miracolele făcute de El. 5 Iahve a făcut să existe o dovadă a lor în (teritoriul locuit de urmaşii lui) Iacov; El a promulgat o lege în (poporul) Israel; şi a poruncit strămoşilor noştri să îşi înveţe fiii (să trăiască) în acord cu ea – 6 pentru ca următoarea generaţie formată din fiii care se vor naşte, să o cunoască şi ei, la rândul lor, şi să o povestească fiilor lor. 7 Astfel, ei vor avea motive să se încreadă în Dumnezeu şi să nu uite ce a făcut El, ci să respecte poruncile acestei legi – 8 pentru ca să nu se comporte ca strămoşii lor care au fost o generaţie neascultătoare şi rebelă. Aceia nu şi-a pregătit inima; şi în spiritul lor, nu a fost loial lui Dumnezeu. 9 Fiii lui Efraim, înarmaţi cu arcul, au fugit (din faţa duşmanului) în ziua bătăliei. 10 Acest lucru s-a întâmplat pentru că nu respectaseră legământul lui Dumnezeu, refuzând să trăiască în acord cu legea Lui. 11 Ei au uitat faptele şi miracolele pe care li le arătase Iahve – 12 acele miracole pe care le făcuse înaintea strămoşilor lor în Câmpia Ţoan de pe teritoriul Egiptului. 13 El a despărţit marea şi i-a trecut prin ea, făcând apele să stea ca un zid. 14 I-a ghidat ziua printr-un nor şi toată noaptea cu lumina focului. 15 A crăpat stânci în deşert, ca să le dea să bea ape care erau cât adâncul (mării) de mari. 16 A făcut ca din stânci să izvorască torente şi să curgă apa ca din multe râuri. 17 Dar ei şi-au înmulţit păcatele faţă de El, revoltându-se împotriva Celui Foarte Înalt în deşert. 18 L-au provocat pe Dumnezeu şi I-au probat răbdarea prin deciziile pe care le-au luat în inimile lor, cerând mâncare pentru satisfacerea dorinţelor lor păcătoase. 19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând: „Oare va putea Dumnezeu să ne pună masa în deşert? 20 Da, El a lovit stânca din care a ţâşnit apa; şi au apărut văi late. Dar oare va putea El să ne dea şi pâine? Va reuşi să dea carne poporului Său?” 21 Auzind aceste vorbe, Iahve a mers prin toată tabăra. Astfel s-a aprins un foc împotriva lui Iacov; şi s-a declanşat mânia Lui împotriva lui Israel. 22 S-a întâmplat aşa pentru că nu s-au încrezut în Dumnezeu şi pentru că nu s-au bazat pe El pentru salvarea lor. 23 Totuşi, El a ordonat norilor de sus şi a deschis porţile cerului. 24 A făcut să plouă peste ei cu mană, ca să aibă mâncare; şi le-a dat (astfel) grâu ceresc. 25 Au mâncat toţi pâine specială; şi le-a trimis hrană până s-au săturat. 26 A provocat în cer vântul de Est şi a condus cu forţa Lui vântul din Sud. 27 A plouat peste ei cu carne care era (din abundenţă) ca praful; şi a trimis între ei păsări zburătoare multe ca particulele care formează nisipul de pe malul mării. 28 El le-a făcut să cadă în mijlocul taberei, în jurul locuinţelor lor. 29 Au mâncat până au depăşit limitele, pentru că El le dăduse ce au cerut, ca să îşi satisfacă dorinţele lor păcătoase. 30 Dar înainte ca ei să îşi satisfacă acele dorinţe, chiar în timp ce aveau mâncarea în gură, 31 mânia lui Dumnezeu s-a şi declanşat împotriva lor. Astfel, El a omorât pe cei mai robuşti dintre ei şi a distrus pe tinerii lui Israel. 32 Totuşi, ei au continuat să păcătuiască; şi chiar dacă văzuseră miracolele Lui, tot nu au crezut. 33 Din această cauză, El i-a omorât în deşert şi le-a întrerupt anii de existenţă într-un mod brutal. 34 Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau. Atunci se întorceau şi erau preocupaţi de Dumnezeu cu pasiune; 35 îşi aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor, că Dumnezeul Foarte Înalt fusese răscumpărătorul lor. 36 Dar Îl înşelau cu gurile lor şi Îl minţeau cu limba lor. 37 Inima lor nu era în totalitate a Lui; şi (faptele lor demonstrau că) nu aveau încredere în legământul Său. 38 Totuşi El a fost milos (cu ei). Le-a iertat nedreptatea şi nu i-a distrus total. De multe ori, El Şi a retras mânia şi nu Şi-a manifestat întreaga Lui supărare (împotriva lor). 39 Şi-a amintit că sunt doar carne – doar o suflare – care trece fără să se mai întoarcă. 40 De câte ori s-au revoltat faţă de El în deşert şi L-au supărat în acel loc arid! 41 Au deviat din nou (de la comportamentul cerut de El) şi L-au testat pe Dumnezeu, producându-I astfel durere Celui care este Sfântul lui Israel. 42 Nu şi-au amintit de mâna Lui şi nici de ziua când i-a scăpat de duşman – 43 când Şi-a demonstrat autoritatea în Egipt şi când a făcut miracolele Sale în Câmpia Ţoan. 44 Atunci, El le-a transformat râurile în sânge şi a făcut ca apa izvoarelor să fie imposibil de băut. 45 A trimis împotriva lor roiuri de muşte care i-a mâncat şi broaşte care i-au devastat. 46 A făcut ca recoltele să fie devastate de omizi; şi rezultatul muncii lor agricole a fost distrus de lăcuste. 47 Le-a ruinat viile cu grindină şi le-a distrus sicomorii cu lapoviţă. 48 Le-a omorât vitele trimiţând grindină; şi cirezile au fost lovite cu fulgerul. 49 Şi-a trimis împotriva lor marea Lui mânie, supărarea, indignarea şi necazul, împreună cu îngerii care fuseseră însărcinaţi să le facă rău. 50 Şi-a lăsat mânia Lui să acţioneze (împotriva lor) fără restricţii; şi nu le-a scăpat sufletul de la moarte. A făcut ca viaţa lor să fie la discreţia epidemiei. 51 I-a omorât pe toţi prim-născuţii din Egipt care ar fi putut să asigure forţa viitoare în corturile lui Ham. 52 Şi-a condus poporul ca pe o turmă şi i-a ghidat prin deşert ca pe nişte oi. 53 I-a condus spre locuri sigure, unde să trăiască fără să le fie frică, în timp ce pe duşmanii lor i-a acoperit marea. 54 I-a adus la marginea ţării Lui sfinte, la muntele pe care l-a câştigat dreapta Sa. 55 A alungat din drumul lor popoare; şi le-a dat ca proprietate teritoriul acestora, punând triburile urmaşilor lui Israel să locuiască în corturile lor. 56 Dar ei L-au testat pe Dumnezeul Foarte Înalt şi s-au revoltat împotriva Lui. Nu s-au conformat cerinţelor Sale. 57 S-au îndepărtat (de El) şi au fost neloiali (lui Iahve la fel) – ca părinţii lor. S-au schimbat ca un arc în care nu mai poţi avea încredere. 58 L-au provocat (pe Dumnezeu) la mânie prin (închinarea pe) înălţimile lor; şi prin idolii lor I-au declanşat gelozia. 59 Dumnezeu a auzit, a trecut prin tabără şi a pedepsit rău pe Israel. 60 Apoi Şi-a abandonat locuinţa din Şilo, unde era cortul în care locuise El printre oameni. 61 Şi-a lăsat poporul de luptători să ajungă în captivitate; şi a acceptat ca gloria Lui printre celelalte popoare să ajungă la discreţia duşmanului. 62 A permis ca poporul Său să fie prădat cu sabia. Şi-a declanşat mânia împotriva moştenirii Sale. 63 Tinerii Lui au fost consumaţi de foc; iar fecioarele Sale nu au mai fost lăudate. 64 Preoţii Lui au căzut învinşi de sabie; iar văduvele Sale nu au mai plâns pe cei care muriseră. 65 Atunci Iahve S-a trezit ca unul care (a)dormise şi ca luptătorul care fusese înveselit (şi apoi ameţit şi adormit) de vin. 66 Şi-a înlăturat duşmanii. I-a făcut de râsul celorlalţi pentru totdeauna. 67 Totuşi, El s-a dezis de cortul lui Iosif; şi nu a ales pe urmaşii lui Efraim. 68 Dar a ales tribul lui Iuda şi muntele Sion, pe care îl iubeşte. 69 Şi-a construit sfântul sanctuar ca înălţimile; şi l-a conceput la fel cum procedase cu pământul, pe care l-a consolidat să dureze pentru totdeauna. 70 L-a ales pe sclavul Lui numit David. L-a luat de la adăposturile oilor, 71 şi l-a adus din urma mieilor, ca să păstorească pe poporul Său – pe (urmaşii lui) Iacov – (adică) pe (poporul) Israel, care este moştenirea Sa. 72 Iar David i-a păstorit cu o inimă curată; şi i-a condus cu înţelepciune.