1 Doamne, Dumnezeul salvării mele, atât ziua cât şi noaptea strig după ajutor înaintea Ta. 2 Să ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Apleacă-Ţi urechea la cererea mea! 3 Mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri; şi viaţa mea a ajuns aproape de locuinţa morţilor. 4 Sunt pus între cei care coboară în groapă. Am ajuns ca un bărbat fără forţă. 5 Sunt abandonat printre morţi – aşa cum se întâmplă celor înjunghiaţi, care au coborât în mormânt. Sunt ca aceia de care nu Îţi mai aminteşti niciodată şi care sunt îndepărtaţi din mâna Ta. 6 M-ai aşezat în cea mai adâncă groapă, în locuri întunecoase, la mare adâncime. 7 Ţi-ai adus mânia peste mine. M-ai înconjurat cu toate valurile Tale. 8 Ai îndepărtat de mine pe cei care mă cunoşteau. M-ai făcut să fiu ceva oribil pentru ei. Sunt închis, fără şansă de scăpare! 9 Din cauza necazului, ochiul meu vede cu mare dificultate. Strig spre Tine, Doamne; în fiecare zi. Îmi întind mâinile spre Tine. 10 Oare Tu faci minuni pentru cei morţi? Vin sufletele morţilor (înapoi) ca să Te laude? 11 Oare în mormânt se povesteşte despre bunătatea Ta şi în locul de distrugere se relatează despre consecvenţa caracterului Tău? 12 Oare miracolele Tale sunt cunoscute în întuneric şi dreptatea Ta are admiratori pe teritoriul uitării? 13 Dar eu, Doamne, Ţie Îţi cer ajutorul; şi de când apare lumina zilei Te întâmpin cu rugăciunea mea! 14 Doamne, de ce mi-ai abandonat sufletul şi Ţi-ai ascuns faţa de mine? 15 Încă din tinereţe am fost nefericit şi aproape de moarte! M-am tot speriat de ce ai permis Tu să mi se întâmple; şi am fost dezamăgit (de mulţi oameni). 16 Mânia Ta a trecut peste mine. Frica pe care mi-au produs-o deciziile Tale, m-a extenuat. 17 Ea mă înconjoară toată ziua ca nişte ape, înfăşurându-se în jurul meu. 18 I-ai îndepărtat de la mine pe cei care mă cunoşteau, pe prietenii mei, pe cei care altă dată erau aproape de mine. Sunt în întuneric!