1 Doamne, Tu ai fost adăpostul nostru în fiecare generaţie. 2 Înainte să fi apărut munţii, înainte să fi fost conceput pământul şi lumea, din eternitate în eternitate, Tu eşti Dumnezeu. 3 Tu întorci pe oameni în pământ, spunându-le: „Urmaşii omului, întoarceţi-vă!” 4 Da, o mie de ani înaintea Ta sunt ca ziua de ieri care a trecut şi (la fel) cât durează serviciul unei gărzi de noapte. 5 Tu îi mături pe oameni; şi ei devin ca un vis. Oamenii sunt ca iarba care răsare dimineaţa. 6 Deşi apare la începutul zilei, îşi termină existenţa repede. Astfel, seara ea este veştedă şi se usucă. 7 Suntem consumaţi de mânia Ta şi speriaţi de supărarea Ta. 8 Ai pus vina noastră înaintea Ta; şi ai adus păcatele noastre ascunse în lumina feţei Tale! 9 Toate zilele noastre trec în timp ce mânia Ta vine peste noi. Anii noştri se termină rapid, ca un sunet. 10 În general, oamenii trăiesc şaptezeci de ani; iar cei care rezită mai mult, ajung chiar până la vârsta de optzeci de ani. Dar cei mai mulţi dintre aceşti ani sunt trăiţi doar în necaz şi în chin. Ei trec repede; şi noi zburăm… 11 Dar cine priveşte cu atenţie la intensitatea mâniei Tale şi la teama pe care o insuflă supărarea Ta? 12 Învaţă-ne să ne evaluăm corect (deciziile din) zilele (pe care le trăim), ca să obţinem astfel o inimă înţeleaptă! 13 Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai întârzia? Ai milă de slujitorii Tăi! 14 Dimineaţa, satură-ne cu bunătatea Ta; iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele vieţii noastre. 15 Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai făcut să stăm ruşinaţi şi pentru tot atâţia ani câţi am suportat dezastrul! 16 Să se reveleze slujitorilor Tăi lucrarea Ta; şi să fie evidentă maiestatea Ta fiilor lor! 17 Să fie peste noi frumuseţea Dumnezeului nostru care se numeşte Iahve. Dorim ca lucrarea mâinilor noastre să reziste în timp! Da, lucrarea mâinilor noastre să fie durabilă!