1 După un timp, moabiţii şi amoniţii împreună cu nişte meuniţi au declanşat un război împotriva lui Iehoşafat. 2 Mesagerii au venit la Iehoşafat şi l-au informat, zicându-i: „O mare mulţime de oameni vine împotriva ta. Ei provin din zonele de dincolo de mare şi din Edom. Au ajuns la localitatea Haţaţon-Tamar din regiunea En-Ghedi!” 3 Atunci lui Iehoşafat i-a fost frică. El a decis să îl întrebe pe Iahve; şi a anunţat un post pentru oamenii din tot teritoriul numit Iuda. 4 Acei oameni s-au adunat ca să ceară ajutor de la Iahve. Ei au venit din toate oraşele teritoriului numit Iuda ca să solicite lui Iahve ajutor. 5 Iehoşafat a stat în adunarea poporului numit Iuda – în Ierusalim – la casa lui Iahve, înaintea acelei curţi noi; 6 şi a zis: „Doamne, Dumnezeul strămoşilor noştri, oare nu Tu eşti Dumnezeu în cer? Oare nu guvernezi Tu toate regatele popoarelor? Mâna Ta deţine autoritatea şi forţa; şi nimeni nu Ţi se poate opune! 7 Oare nu Tu, Dumnezeul nostru, eşti Cel care i-ai alungat (la început) pe locuitorii acestei ţări din faţa poporului Tău numit Israel ca să o dai pentru totdeauna urmaşilor lui Avraam – prietenul Tău? 8 Ei au locuit în ţară şi au construit în ea un sanctuar pentru numele Tău, zicând: 9 «Va fi posibil să vină împotriva noastră vreun dezastru – sabia, sau judecata, sau epidemia ori foametea. Dacă noi vom sta cu faţa spre această casă şi spre Tine – pentru că Numele Tău este în această casă – şi dacă, în acea situaţie dificilă, vom striga spre Tine, Te rugăm să ne asculţi şi să ne salvezi!» 10 Acum, priveşte la amoniţi, la moabiţi şi la cei din muntele Seir – în teritoriul cărora nu i-ai permis lui Israel să intre atunci când venea de pe teritoriul Egiptului. Atunci, Israel i-a ocolit şi nu i-a distrus. 11 Vezi cum ne recompensează ei: vin să ne alunge din proprietatea Ta pe care ne-ai dat-o ca moştenire! 12 Dumnezeul nostru, oare nu îi vei judeca Tu? Noi suntem fără nicio şansă de victorie în faţa acestei mari mulţimi de oameni care vine împotriva noastră! Nu ştim ce să ne facem; dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine!” 13 Toţi bărbaţii din teritoriul numit Iuda stăteau în faţa lui Iahve având copilaşii, soţiile şi fiii lor acolo. 14 Atunci Spiritul lui Iahve a venit în mijlocul adunării peste Iahaziel – fiul lui Zaharia. Zaharia era fiul lui Benaia. Benaia era fiul lui Ieiel. Ieiel era fiul lui Matania – un levit dintre urmaşii lui Asaf. 15 Iahaziel a zis: „Voi – toţi aceia care locuiţi pe teritoriul numit Iuda –, voi, locuitori ai Ierusalimului şi tu, rege Iehoşafat: ascultaţi! Iahve vă spune: «Nu vă temeţi şi nu vă speriaţi din cauza acestei mari mulţimi de oameni; pentru că lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu! 16 Mâine să înaintaţi împotriva lor! Ei vor fi atunci urcaţi prin zona de trecere numită Ţiţ; şi îi veţi găsi la capătul văii dinspre deşertul Ieruel. 17 Voi nu veţi lupta. Doar vă veţi opri, veţi sta şi veţi priviţi salvarea pe care v-o va oferi Iahve!» Locuitori din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă speriaţi! Mâine, mergeţi înaintea lor; şi Iahve va fi aliatul vostru!” 18 Iehoşafat s-a închinat cu faţa spre pământ. Toţi oamenii din teritoriul numit Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut în faţa lui Iahve şi I s-au închinat. 19 Leviţii dintre urmaşii lui Chehat şi ai lui Corah s-au ridicat să Îl laude pe Dumnezeul lui Israel numit Iahve. Ei L-au lăudat cu voce tare. 20 S-au sculat dimineaţa devreme şi au plecat spre deşertul Tecoa. Atunci când au plecat, Iehoşafat s-a ridicat şi a zis: „Urmaşi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului: ascultaţi-mă! Încredeţi-vă în Dumnezeul vostru care se numeşte Iahve; şi veţi fi ajutaţi! Bazaţi-vă pe profeţii Lui; şi veţi reuşi!” 21 Apoi s-a consultat cu poporul; şi astfel i-a pus pe aceia care Îi cântau lui Iahve şi pe cei care Îl lăudau îmbrăcaţi cu haine sfinte, să meargă înaintea celor înarmaţi şi să zică: „Lăudaţi pe Iahve! Bunătatea Lui durează pentru eternitate!” 22 În momentul în care au început să cânte şi să Îl laude pe Iahve, El a organizat o ambuscadă împotriva coaliţiei care se formase din amoniţi, din moabiţi şi din locuitori din muntele Seir – veniţi împotriva locuitorilor din teritoriul numit Iuda – şi toţi au fost învinşi. 23 Amoniţii şi moabiţii au luptat împotriva locuitorilor din Seir ca să îi distrugă şi să îi anihileze. Când au terminat cu locuitorii din Seir, au venit rapid unii împotriva altora; şi s-au distrus între ei. 24 Când oamenii din teritoriul numit Iuda au ajuns pe înălţimea de unde puteau vedea deşertul şi au privit spre mulţimea duşmanilor, au constatat că acolo erau numai corpuri moarte care zăceau pe pământ. Niciunul nu scăpase. 25 Iehoşafat şi poporul lui s-au dus şi au adunat prada. Ei au găsit printre corpurile moarte multe bunuri, haine şi vase valoroase. Au luat atât de multe, încât nu le-au putut duce (pe toate). Au avut nevoie de trei zile ca să adune prada; pentru că era foarte multă. 26 În a patra zi s-au strâns cu toţii în valea Beraca. Acolo L-au binecuvântat pe Iahve. Astfel, au pus acelei văi numele Beraca; şi aşa i-a rămas numele până astăzi. 27 Apoi, toţi bărbaţii din teritoriul numit Iuda şi din Ierusalim au plecat şi s-au întors la Ierusalim cu bucurie, mergând cu Iehoşafat în faţa lor – pentru că Iahve îi înveselise din cauza victoriei împotriva duşmanilor lor. 28 Au intrat în Ierusalim cântând cu harpe, cu lire şi cu goarne; şi au mers spre casa lui Iahve. 29 Când au auzit că Iahve s-a luptat cu duşmanii lui Israel, teroarea lui Dumnezeu a venit peste toate regatele celorlalte ţări. 30 Astfel, regatul lui Iehoşafat a beneficiat de linişte; şi Dumnezeul pe care Îl slujea, i-a dat pace cu toate popoarele din jurul ţării lui. 31 Iehoşafat a guvernat în teritoriul numit Iuda. El avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege; şi a guvernat la Ierusalim douăzeci şi cinci de ani. Mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi. 32 El a avut comportamentul tatălui lui numit Asa; şi nu a deviat deloc de la modelul oferit de el; ci a făcut ce era corect în relaţia lui cu Iahve. 33 Totuşi, înălţimile nu au fost desfiinţate, iar poporul tot nu şi-a ataşat (în totalitate) inima de Dumnezeul strămoşilor lui. 34 Celelalte fapte ale lui Iehoşafat – de la începutul guvernării lui şi până la sfârşitul ei – au fost scrise în „Cronicile lui Iehu”, fiul lui Hanani. Ele au fost incluse în „Cartea regilor poporului Israel”. 35 După un timp, Iehoşafat – regele din teritoriul numit Iuda – s-a aliat cu Ahazia – regele teritoriului numit Israel – cel care s-a făcut vinovat de nedreptate. 36 A făcut alianţă cu el ca să construiască nişte corăbii pe care intenţionau să le folosească pentru deplasarea pe apă spre Tarşiş. Au construit acele corăbii la Eţion-Gheber. 37 Atunci Eliezer din Mareşa – fiul lui Dodava – a profeţit împotriva lui Iehoşafat, zicând: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazia, Iahve îţi va distruge lucrarea!” Acele corăbii au fost rupte; şi nu au mai reuşit să navigheze până la Tarşiş.