1 Am privit şi am văzut că în faţa mea era Mielul care stătea pe Muntele Sion. Împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii de oameni care aveau scrise pe frunţile lor numele Lui şi al Tatălui Său. 2 Am auzit o voce care venea din cer. Ea era ca zgomotul făcut de multe ape şi ca sunetul făcut de un mare tunet. Ce am auzit, semăna cu muzica unei orchestre de alăute. 3 Acei oameni pe care i-am văzut, stăteau în faţa tronului înaintea celor patru fiinţe vii şi a bătrânilor, cântând un nou cântec. Cu excepţia celor o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ, nimeni nu putea să înveţe acel cântec. 4 Ei sunt aceia care nu s-au „murdărit” cu femei, pentru că şi-au păstrat virginitatea şi Îl urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre (ceilalţi) oameni şi fac parte din categoria „primelor fructe” (care trăiesc) pentru Dumnezeu şi pentru Miel. 5 Aceştia nu au pronunţat nicio minciună cu gura lor şi sunt nevinovaţi. 6 Am văzut un alt înger care zbura pe cer la mare înălţime. Venea să proclame Vestea Bună eternă; şi urma să facă acest lucru pentru fiecare naţiune, pentru fiecare limbă şi pentru fiecare popor. 7 El zicea cu mare intensitate sonoră în vocea lui: „Să aveţi reverenţă faţă de Dumnezeu; şi recunoaşteţi-I gloria – pentru că a venit timpul în care El va judeca! Închinaţi-vă Celui care a creat cerul, pământul, marea şi izvoarele de apă!” 8 A urmat un al doilea înger, care a spus: „A căzut; da, a căzut acel mare Babilon care a făcut ca toate naţiunile să bea din vinul (mâniei divine) cauzat de imoralităţile lui!” 9 A urmat un al treilea înger, care a spus cu o mare intensitate sonoră în vocea lui: „Dacă cineva se închină animalului şi imaginii lui acceptând să fie marcat cu semnul lui pe frunte sau pe mână, 10 va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu. El îl va turna nediluat în cupa mâniei Sale; şi va face ca acel om să fie chinuit cu foc şi sulf înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului! 11 Fumul focului care produce acest chin se va ridica pentru eternitate; şi acolo nu va mai exista odihnă nici ziua şi nici noaptea. Aşa se va întâmpla cu cei care se închină imaginii animalului şi cu cei care acceptă să fie marcaţi cu semnul lui.” 12 Pentru a evita această posibilitate, este nevoie de răbdarea sfinţilor – a celor care ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi care rămân credincioşi lui Isus. 13 Am auzit o voce care venea din cer, spunând: „De acum încolo, cei care mor (fiind) în Stăpân, sunt nişte oameni fericiţi! Da, Spiritul confirmă că aşa se va întâmpla; pentru că ei se vor odihni după ce au depus acel mare efort în munca lor, iar faptele pe care le-au făcut, îi urmează (pentru a fi recompensate)!” 14 Am văzut un nor alb pe care stătea cineva care semăna cu un om. El avea pe cap o coroană şi ţinea în mână o seceră ascuţită. 15 A ieşit din Templu un alt înger care a strigat cu o mare intensitate sonoră în vocea lui, zicând celui care stătea pe nor: „Foloseşte-ţi secera! Strânge recolta; pentru că a venit timpul seceratului, iar recolta pământului este coaptă!” 16 Cel care stătea pe nor, Şi-a aruncat secera pe pământ; şi astfel, pământul „a fost secerat”. 17 A ieşit un alt înger din acel Templu care este în cer. Şi el avea o seceră ascuţită. 18 Apoi, un alt înger a venit de la altar. Acesta este îngerul care are autoritate să ordone focului. El a vorbit cu o mare intensitate sonoră în vocea lui, zicând îngerului care avea secera ascuţită: „Foloseşte-ţi secera ascuţită şi taie strugurii din via pământului, pentru că sunt copţi!” 19 Acel înger şi-a aruncat secera pe pământ, „a tăiat via care era pe pământ” şi a aruncat-o în marele „teasc” al mâniei lui Dumnezeu. 20 „Teascul” a fost „călcat cu picioarele” în exteriorul oraşului; şi a ieşit din acel teasc atât de mult sânge, încât ajunsese până la zăbalele cailor pe o distanţă de aproximativ o mie şase sute de stadii.