1 În acea vreme, filistenii şi-au organizat corpurile de armată ca să înceapă un conflict (cu israelienii) la Soco, în teritoriul lui Iuda. Ei şi-au stabilit tabăra la Efes-Damim, între Soco şi Azeca. 2 Împreună cu bărbaţii lui Israel, Saul a organizat tabăra în valea Ela. Apoi s-au aşezat în linie, pregătiţi de luptă împotriva filistenilor. 3 Filistenii stăteau pe un deal, iar Israel stătea pe un altul. Între ei era o vale. 4 Din tabăra filistenilor a ieşit un luptător care se numea Goliat. Provenea din Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă. 5 Avea pe cap un coif de bronz şi era îmbrăcat cu o armură făcută din zale de bronz. Aceasta avea greutatea de cinci mii de şecheli. 6 Era protejat la picioare de nişte apărători făcute din bronz; iar la spate avea o lance. 7 Lemnul lăncii lui era ca sulul unui ţesător; iar vârful ei avea greutatea de şase sute de şecheli de fier. Cel care îi transporta scutul, mergea înaintea lui. 8 Goliat s-a oprit şi a strigat grupurilor armatei lui Israel aşezate în linie pentru război: „De ce aţi ieşit şi v-aţi aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu un filistean, iar voi slujitorii lui Saul? Alegeţi pentru voi un bărbat şi trimiteţi-l să vină spre mine. 9 Dacă va fi capabil să lupte cu mine şi să mă omoare, atunci noi vom deveni slujitorii voştri. Dar dacă eu voi fi superior lui în forţă şi îl voi omorî, voi veţi deveni sclavii noştri şi ne veţi sluji!” 10 Filisteanul a continuat: „Ridiculizez şi sfidez astfel unităţile de luptă ale lui Israel! Daţi-mi un bărbat care să fie capabil să se lupte cu mine!” 11 Când au auzit Saul şi întregul Israel acele cuvinte spuse de filistean, s-au speriat şi le-a fost frică. 12 David era fiul acelui efratit din Betleemul locuit de urmaşii lui Iuda, numit Işai, care avea opt fii. În vremea guvernării regelui Saul, Işai era bătrân, avansat în vârstă. 13 Cei trei fii mai mari ai lui, au mers cu Saul la război. Numele primului născut în familia lui Işai era Eliab. Al doilea fiu se numea Abinadab, iar al treilea Şama. 14 David era ultimul dintre fiii lui Işai. Cei trei fii mai mari ai lui, l-au urmat pe Saul, mergând la război. 15 În acest timp, David a plecat de la Saul; şi păştea turma tatălui lui, la Betleem. 16 Acel filistean a venit înaintea lui Israel, procedând sfidător împotriva lui patruzeci de zile: atât dimineaţa, cât şi seara. 17 Într-o zi, Işai i-a spus fiului lui care se numea David: „Ia pentru fraţii tăi această efă de grâu prăjit şi zece pâini. Le vei duce repede în tabără. 18 Ia şi aceste zece bucăţi de brânză; şi du-le comandantului care conduce grupul format din mie de oameni. Acolo sunt ei. Vezi cum trăiesc fraţii tăi; şi adu-mi veşti de la ei. 19 Îi vei găsi împreună cu Saul şi cu ceilalţi bărbaţi ai lui Israel în valea Ela, unde se luptă cu filistenii.” 20 David s-a trezit dimineaţa devreme, a lăsat oile cu un paznic, a luat cu el tot ce i-a poruncit Işai şi a plecat. A ajuns în tabără tocmai când armata se alinia în poziţie de luptă şi producea sunete ca pentru război. 21 Israel şi filistenii s-au aliniat în poziţii de luptă, faţă în faţă. 22 David şi-a lăsat lucrurile în grija celui care păzea bagajele; şi a fugit în zona de conflict. Cum a ajuns, şi-a întrebat fraţii despre cum trăiesc acolo. 23 În timp ce vorbeau ei, din rândurile filistenilor a ieşit luptătorul Goliat din Gat. Acesta a spus aceleaşi cuvinte ca mai înainte; şi David le-a auzit. 24 Când l-au văzut pe filistean, toţi israelienii au fugit din faţa lui foarte panicaţi, 25 zicând: „L-aţi văzut pe acel bărbat înaintând? A ieşit ca să ridiculizeze pe Israel. Dacă va fi cineva capabil să îl omoare, regele îl va recompensa cu mari bogăţii, îi va da pe fiica lui ca soţie şi îi va scuti familia de impozite în Israel.” 26 David i-a întrebat pe luptătorii care erau lângă el: „Ce i se va face aceluia care îl va omorî pe acest filistean şi va face să înceteze această insultă la adresa poporului Israel? Cine este acest filistean – acest necircumcis – ca să desconsidere armatele Dumnezeului care este viu?” 27 Ei i-au repetat ce spuseseră mai înainte, zicând: „Acestea sunt avantajele pe care le va avea cel care îl va omorî.” 28 Eliab – fratele cel mai mare al lui David –, l-a auzit vorbind cu luptătorii. Atunci i s-a declanşat mânia împotriva lui; şi i-a spus: „De ce ai venit aici şi cu cine ai lăsat acele puţine oi în deşert? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Ai venit să asişti la conflict!” 29 David i-a răspuns: „Cu ce am greşit acum? Nu pot nici măcar să vorbesc (cu cineva)?” 30 Apoi s-a întors de la el spre un altul; şi l-a întrebat acelaşi lucru. Toţi i-au dat răspunsul pe care îl mai auzise. 31 Dar cuvintele lui David au fost reţinute şi apoi transmise lui Saul. Atunci el a trimis pe cineva să îl cheme. 32 David i-a zis lui Saul: „Nimeni să nu fie descurajat din cauza acestui filistean! Slujitorul tău va merge şi se va lupta cu el!” 33 Saul i-a răspuns: „Nu poţi să mergi împotriva acestui filistean ca să te lupţi cu el; pentru că tu eşti doar un tânăr, în timp ce el este un luptător (antrenat) încă din tinereţea lui!” 34 Dar David i-a răspuns: „Slujitorul tău era păstor la oile tatălui lui. Când venea un leu sau un urs şi lua o oaie din turmă, 35 mergeam după el, îl loveam şi salvam oaia scoţând-o din gura lui. Dacă venea împotriva mea, îl apucam de coamă şi îl loveam până îl omoram. 36 Slujitorul tău a reuşit să omoare şi leul şi ursul; iar cu acest filistean necircumcis, se va întâmpla la fel – pentru că a insultat armatele Dumnezeului care este (singurul Dumnezeu) viu!” 37 David a mai zis: „Iahve care m-a scăpat din laba leului şi a ursului, mă va salva şi din mâna acestui filistean!” Atunci Saul i-a spus lui David: „Du-te; şi Iahve să fie cu tine!” 38 Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura lui: i-a pus un coif de bronz pe cap şi l-a îmbrăcat cu o apărătoare făcută din zale. 39 David a legat sabia lui Saul peste armură; şi a încercat să meargă, pentru că nu era obişnuit cu ele. Dar apoi s-a dezbrăcat de ele, zicându-i lui Saul: „Nu pot să merg cu ele; pentru că nu sunt obişnuit cu acest echipament!” 40 Apoi şi-a luat toiagul în mână, a ales din vale cinci pietre fără asperităţi şi le-a pus în buzunarul traistei lui de păstor. Luând praştia în mână, s-a deplasat spre filistean. 41 Filisteanul se apropia din ce în ce mai mult de David, iar cel care îi transporta scutul, era înaintea lui. 42 Filisteanul a privit; şi când l-a văzut pe David, l-a desconsiderat; pentru că el nu era decât un tânăr cu părul roşcat şi cu faţa frumoasă. 43 El i-a zis lui David: „Oare eu sunt un câine, ca să vii la mine cu beţe?” Apoi a început să îl blesteme invocând numele zeilor lui. 44 Filisteanul i-a mai zis lui David: „Vino la mine; şi voi da corpul tău păsărilor zburătoare şi animalelor sălbatice de pe câmp!” 45 David i-a răspuns: „Tu vii la mine cu sabie şi cu lance; dar eu vin la tine în numele lui Iahve – Cel care mai este numit şi Dumnezeul Armatelor. El este Dumnezeul armatelor lui Israel – Cel pe care tu L-ai insultat! 46 Astăzi, Iahve te va face să fii învins şi culcat la pământ de mâna mea! Te voi lovi şi îţi voi tăia capul! Astăzi voi da păsărilor zburătoare şi animalelor sălbatice de pe pământ să mănânce din corpurile moarte ale oamenilor din armata filistenilor; şi întreg pământul va şti că Israel are un Dumnezeu! 47 Toţi cei care sunt adunaţi aici, vor şti că Iahve nu salvează numai cu sabia şi cu lancea – pentru că rezultatul luptei va fi decis de Iahve; şi El va face să fiţi învinşi de noi!” 48 Când filisteanul a început să se apropie de David, acesta a fugit repede spre liniile de luptă, ca să îl întâlnească. 49 David şi-a introdus mâna în traistă, de unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praştiei; şi l-a lovit pe filistean (chiar) în frunte. Acea piatră a pătruns în craniul lui. Filisteanul a căzut cu faţa întoarsă spre pământ. 50 Astfel a obţinut David victoria împotriva filisteanului. Deşi David nu avea sabie, el l-a lovit pe filistean şi l-a omorât doar cu o praştie şi cu o piatră… 51 Apoi David a alergat şi s-a oprit lângă filistean. I-a luat sabia, a scos-o din teaca ei şi i-a tăiat capul cu ea. Atunci când au văzut că impunătorul lor luptător era mort, filistenii au fugit. 52 Imediat, luptătorii (poporu)lui (numit mai târziu) Israel şi cei din (teritoriile numite ulterior) Iuda s-au încurajat, au strigat ca pentru război şi i-au urmărit pe filisteni până la intrarea în Gat şi până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi mortal, au căzut pe drumul Şaaraimului, până la Gat şi la Ecron. 53 Când s-au întors de la urmărirea filistenilor, israelienii le-au prădat tabăra. 54 David a luat capul filisteanului şi l-a adus la Ierusalim. A luat şi armele filisteanului, pe care le-a adus la el în cort. 55 Când l-a văzut Saul pe David înaintând împotriva filisteanului, l-a întrebat pe Abner care era conducătorul armatei: „Abner, al cui fiu este acest tânăr?” El i-a răspuns: „Regele meu, îţi jur pe sufletul tău, care este viu, că nu ştiu!” 56 Atunci regele i-a zis: „Află al cui fiu este acest tânăr!” 57 După ce David s-a întors de la omorârea filisteanului, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului. 58 Saul l-a întrebat: „Al cui fiu eşti, tinere?” David i-a răspuns: „Sunt fiul slujitorului tău numit Işai care locuieşte Betleem.”