1 Apoi regele amoniţilor a murit; şi în locul lui a guvernat fiul acestuia care se numea Hanun. 2 David a zis: „Îi voi arăta loialitate lui Hanun – fiul lui Nahaş – exact cum s-a comportat şi tatăl lui faţă de mine.” David şi-a trimis slujitorii ca să îl susţină spiritual pe Hanun pentru moartea tatălui lui. Dar atunci când slujitorii lui David au ajuns în ţara amoniţilor, 3 conducătorii amoniţi i-au zis stăpânului lor care se numea Hanun: „Chiar crezi că David doreşte să îţi omagieze tatăl când trimite aceşti oameni ca să te susţină spiritual? David i-a trimis la tine pe aceşti slujitori ai lui ca să observe oraşul, să îl spioneze şi apoi să îl cucerească!” 4 Atunci Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, le-a ras bărbile până la jumătate, le-a tăiat până la brâu jumătate din hainele cu care erau îmbrăcaţi şi i-a lăsat să plece aşa. 5 Când David a fost anunţat de acest lucru, a trimis pe cineva să le spună bărbaţilor care fuseseră atât de mult ridiculizaţi: „Rămâneţi în Ierihon până vă va creşte din nou barba; şi abia apoi să vă întoarceţi!” 6 Văzând că se făcuseră urâţi lui David, amoniţii au plătit douăzeci de mii de luptători care mergeau pe jos din armata arameilor existentă în Bet-Rehob şi în regatul arameu al Ţobei, ca să îl ajute (împotriva lui David). A solicitat şi regelui din Maaca un ajutor format din o mie de luptători şi încă douăsprezece mii de luptători adunaţi dintre bărbaţii din Tob. 7 Când a auzit David acest lucru, l-a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată armata – formată numai din luptători remarcabili. 8 Amoniţii au ieşit din oraş şi şi-au ocupat poziţiile de luptă în faţa porţii. În acest timp, arameii din Ţoba şi din Rehob, luptătorii din Tob şi cei din Maaca şi-au pregătit armata în câmp deschis. 9 Ioab a văzut că urma să lupte atât cu cei din faţă, cât şi cu cei din spate. Atunci a ales o parte dintre vitejii lui Israel şi i-a organizat să lupte împotriva arameilor. 10 Apoi a pus restul armatei sub comanda fratelui lui numit Abişai. Pe aceia i-a organizat să lupte împotriva amoniţilor. 11 Ioab i-a zis lui Abişai: „Dacă arameii îmi vor decima armata, să vii să mă ajuţi; iar dacă amoniţii îţi vor decima armata, voi veni eu să te ajut. 12 Fii o forţă remarcabilă şi încurajează-te pentru poporul nostru şi pentru oraşele Dumnezeului nostru. Să se întâmple ce va dori Iahve!” 13 Atunci când Ioab i-a atacat pe aramei cu armata lui, ei au fugit din faţa lui. 14 Văzând că arameii au fugit, amoniţii s-au retras şi ei din faţa lui Abişai, fugind în oraş. Atunci Ioab a oprit lupta şi s-a întors la Ierusalim. 15 Când au constatat că au fost învinşi de Israel, arameii şi-au adunat toate forţele. 16 Hadad-Ezer a chemat arameii care erau dincolo de râu. Aceia au venit la Helam. Erau comandaţi de Şobac – conducătorul armatei lui Hadad-Ezer. 17 Când a aflat David acest lucru, i-a adunat pe toţi israelienii, a trecut Iordanul şi a ajuns la Helam. Arameii s-au aşezat în poziţie de luptă împotriva lui David. După ce a început lupta, 18 arameii au fugit din faţa lui Israel. David le-a omorât arameilor şapte sute de oameni care conduceau carele şi patruzeci de mii de luptători care se deplasau pe jos. L-a rănit şi pe Şobac care era conducătorul armatei lor. El a murit acolo. 19 Văzând că au fost învinşi de Israel, regii care luptau pentru Hadad-Ezer au acceptat pacea cu Israel şi s-au subordonat israelienilor. De atunci, arameilor le-a fost frică să îi mai ajute pe amoniţi.