Tit
1
Pavel, sclav al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Cristos pentru aleşii lui Dumnezeu, în vederea credinţei lor şi pentru cunoaşterea adevărului referitor la lucrurile specifice comportamentului creştinesc. Mă refer la acel comportament care vizează speranţa vieţii eterne pe care a promis-o Dumnezeu înainte de începutul existenţei în timp a acestei lumi. La momentul potrivit, El Şi-a revelat Cuvântul prin predicarea mea. Această responsabilitate (a predicării) mi-a fost încredinţată printr-o poruncă de Dumnezeu care este Salvatorul nostru. Mă adresez ţie, Titus, care eşti adevăratul meu copil în credinţa de care beneficiem împreună. Îţi urez har şi pace de la Dumnezeu – Tatăl – şi de la Cristos Isus care este Salvatorul nostru. Te-am lăsat în Creta ca să organizezi tot ce mai este de organizat acolo, desemnând prezbiteri pentru (comunităţile creştinilor din) fiecare oraş – aşa cum ţi-am poruncit. În acest sens, ţi-am spus că prezbiterul este (acel om care trebuie să fie) deasupra oricărui reproş. Astfel, el trebuie să fie soţul unei singure femei, având copii credincioşi cărora nu li se poate reproşa că sunt imorali sau neascultători. De fapt, episcopul este ca un administrator din partea lui Dumnezeu. Şi pentru că i se cere să aibă un comportament ireproşabil, (un episcop) trebuie să nu fie nici încăpăţânat, nici mânios, nici beţiv, nici violent şi nici lacom de câştig necinstit. Dar va trebui să fie ospitalier şi să iubească binele. I se mai cere să aibă simţul măsurii, să fie corect, sfânt şi cu autocontrol. În plus, trebuie să fie permanent în acord cu mesajul Cuvântului care prezintă adevărul; şi astfel va promova o învăţătură sănătoasă care îl va face capabil să ofere altora sfaturi bune şi să îi înfrunte pe cei care i se opun. 10 Fac această precizare având în vedere faptul că există mulţi, în special printre cei circumcişi, care nu acceptă subordonarea (faţă de autoritatea noastră), ci vorbesc foarte mult şi sunt nişte înşelători. 11 Aceştia trebuie reduşi la tăcere; pentru că altfel, ei derutează familii întregi. Urmărind câştiguri necinstite, aceştia îi învaţă pe oameni să facă lucruri care nu trebuie făcute. 12 De fapt, chiar unul dintre ei care (pretinde că) este profet, a zis: „Cretanii sunt permanent nişte oameni mincinoşi, răi şi leneşi.” 13 Da, această afirmaţie este adevărată! În consecinţă, fă-le reproşuri (mai) dure, ca să înţeleagă că trebuie să fie sănătoşi în ce priveşte credinţa. 14 Să nu acorde atenţie miturilor de provenienţă evreiască sau poruncilor prezentate de oamenii care se întorc de la adevăr. 15 Pentru oamenii curaţi, toate lucrurile sunt clare. Dar pentru cei necredincioşi care sunt afectaţi de păcat, nimic nu este curat. Aceştia sunt degradaţi chiar la nivelul minţii şi la cel al conştiinţei lor… 16 În consecinţă, ei pretind că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar Îl neagă prin faptele pe care le fac. Sunt demni de desconsiderare, nu acceptă să se subordoneze cuiva şi nu sunt capabili să facă vreo faptă bună!