1 „Liban, deschide-ţi porţile; pentru ca cedrii tăi să fie «mâncaţi» de foc! 2 Vaită-te, chiparos; pentru că cedrul tău a căzut; şi cei impunători au fost distruşi! Stejari din Başan, lamentaţi-vă; pentru că pădurea deasă a fost tăiată! 3 Se aude vaietul păstorilor; pentru că le-a fost distrusă gloria! Se aude răgetul puilor de lei; pentru că mândria Iordanului a fost distrusă!” 4 Dumnezeul meu care se numeşte Iahve, spune: „Păstoreşte oile care sunt bune pentru tăiere! 5 Cei care le cumpără, le taie şi nu se simt vinovaţi; iar cei care le vând, zic: «Să fie binecuvântat Iahve; pentru că ne-am îmbogăţit!» Nici chiar păstorii lor nu le salvează de la moarte! 6 Iahve zice: Nu îi voi mai scăpa nici Eu pe locuitorii ţării; ci să ştiţi că voi face ca fiecare om să ajungă la discreţia semenului lui şi sclavul regelui lui! Ei vor devasta ţara; iar Eu nu o voi salva din mâna lor.” 7 Am început să păstoresc oile care erau pentru tăiere. Da, acelea erau cele mai defavorizate oi din turmă. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunătate”, iar pe celălalt l-am numit „Unire”. Şi am păstorit astfel turma. 8 Într-o lună am scăpat de cei trei păstori. Sufletul meu nu i-a mai suportat; dar nici sufletul lor nu mă agrea! 9 Am zis: „Nu vă voi mai păstori! Oaia care este pe moarte, să moară; cea care este pentru tăiere, să fie tăiată. Iar cele care vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!” 10 Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunătate” şi l-am rupt, ca să anulez astfel legământul pe care l-am ratificat cu toate popoarele. 11 Toiagul a fost rupt chiar în acea zi; iar oile defavorizate ale turmei – cele care m-au luat în considerare – au ştiut că acesta era Cuvântul lui Iahve. 12 Atunci le-am zis: „Dacă voi consideraţi că este cazul, daţi-mi recompensa; dacă nu, să nu mi-o daţi!” Mi-au cântărit ca recompensă treizeci de arginţi. 13 Dar Iahve mi-a zis: „Aruncă olarului acest preţ «scump» conform evaluării lor pentru mine!” Am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat dându-i olarului, în casa lui Iahve. 14 Apoi am rupt şi al doilea toiag numit „Unire” – ca să desfiinţez astfel frăţia dintre oamenii din teritoriul numit Iuda şi pe aceea dintre cei din teritoriul numit Israel. 15 Iahve mi-a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun! 16 Să ştii că voi pune în ţară un păstor căruia nu îi va păsa de oile care mor. Nu o va căuta pe cea tânără, nu o va vindeca pe cea rănită şi nu o va hrăni pe cea sănătoasă; ci va mânca tot ce va fi de mâncat din carnea celor grase şi le va smulge copitele. 17 Vai de păstorul de nimic, care îşi părăseşte (astfel) turma! Să cadă sabia peste braţul lui şi pe ochiul lui drept! Să i se usuce tot braţul şi să îi orbească total ochiul drept!”