1 Dar Isus S-a dus la muntele Măslinilor.
2 Dis-de-dimineaţă însă, a venit iarăşi în templu, şi tot poporul a venit la El. Şi după ce El S-a aşezat, îi învăţa.
3 Dar cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punînd-o în mijloc,
4 I-au zis: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar cînd comitea adulter.
5 Moise însă, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea. Tu deci, ce zici?”
6 Dar ei spuneau aceasta, ispitindu-L, ca să-L poată învinui. Isus însă S-a aplecat şi scria cu degetul pe pămînt.
7 Cum ei însă nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintîi cu piatra în ea”.
8 Şi S-a aplecat iarăşi şi scria pe pămînt.
9 Dar ei, auzind, (s-au simţit mustraţi de conştiinţa lor şi) au ieşit, unul cîte unul, începînd de la cei mai bătrîni (pînă la cei din urmă). Şi El a fost lăsat singur, şi femeia stînd în mijloc.
10 Dar, după ce S-a ridicat (şi, cînd n-a mai văzut pe nimeni decît pe femeie), Isus i-a zis: „Femeie, unde sînt aceia, (învinuitorii tăi)? Nimeni nu te-a condamnat?”
11 Dar ea I-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus însă a zis: „Nici Eu nu te condamn. Du-te, şi de acum nu mai păcătui”)).
12 Isus le-a vorbit deci iarăşi, zicînd: „Eu sînt Lumina lumii; cine Mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”.
13 Fariseii I-au zis deci:. „Tu aduci mărturie despre Tine însuţi; mărturia Ta nu este adevărată”.
14 Isus a răspuns şi le-a zis: „Chiar dacă Eu aduc mărturie despre Mine însumi, mărturia Mea este adevărată, pentru că ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi de unde vin sau unde Mă duc.
15 Voi judecaţi potrivit cărnii; Eu nu judec pe nimeni.
16 Dar chiar dacă şi judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sînt singur, ci Eu şi Tatăl care M-a trimis.
17 Însă şi în Lege, care este a voastră, este scris că mărturia a doi oameni este adevărată;
18 Eu sînt Celcare aduc mărturie despre Mine însumi, şi despre Mine aduce mărturie Tatăl, care M-a trimis”.
19 Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu”.
20 El a vorbit aceste cuvinte lîngă vasele darurilor, pe cînd îi învăţa în templu, şi nimeni nu L-a prins, pentru că încă nu-I venise ceasul.
21 El le-a zis deci iarăşi: „Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta, şi veţi muri în păcatul vostru; unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni”.
22 Iudeii au zis deci: „Nu cumva vrea să Se omoare singur, pentru că zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni’?”
23 Şi El le-a zis: „Voi sînteţi din cele de jos, Eu sînt din cele de sus; voi sînteţi din lumea aceasta, Eu nu sînt din lumea aceasta.
24 De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sînt, veţi muri în păcatele voastre”.
25 Ei I-au zis deci: „Tu cine eşti?” Isus le-a zis: „Ceea ce de la început v-am şi spus.
26 Am multe de vorbit şi de judecat în privinţa voastră; dar Cel ce M-a trimis este adevărat, şi Eu, ce am auzit de la El, aceasta vorbesc lumii”.
27 Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28 Isus deci le-a zis: „Cînd veţi fi înălţat pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sînt şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci după cum M-a învăţat Tatăl, acestea vorbesc.
29 Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut”.
30 Pe cînd vorbea El acestea, mulţi au crezut în El.
31 Isus a zis deci iudeilor care-L crezuseră: „Dacă voi rămîneţi în cuvîntul care este al Meu, sînteţi cu adevărat ucenicii Mei;
32 şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera”.
33 Ei I-au răspuns: „Noi sîntem sămînţa lui Avraam şi încă n-am fost niciodată robiţi cuiva; cum de zici Tu: ‘Veţi fi liberi’?”
34 Isus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: Oricine care practică păcatul este rob al păcatului.
35 Dar robul nu rămîne în casă pentru totdeauna; fiul rămîne pentru totdeauna.
36 Deci, dacă Fiul vă eliberează, veţi fi într-adevăr liberi.
37 Ştiu că sînteţi sămînta lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu are loc în voi cuvîntul Meu.
38 Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, şi voi deci faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru”.
39 Ei au răspuns şi I-au zis: „Tatăl nostru este Avraam”. Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
40 Dar acum căutaţi să Mă omorîţi pe Mine, un Om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aceasta Avraam n-a făcut.
41 Voi faceţi faptele tatălui vostru”. Ei I-au zis deci: „Noi nu sîntem născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu”.
42 Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi, căci Eu am ieşit din Dumnezeu şi am venit de la El; căci n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.
43 De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi auzi cuvîntul Meu.
44 Voi sînteţi din tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să faceţi dorinţele tatălui vostru. Acela de la început a fost ucigaş şi nu stă în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Ori de cîte ori vorbeşte minciuna vorbeşte cele ale lui proprii, pentru că este un mincinos, şi tatăl ei.
45 Dar pentru că Eu spun adevărul, nu Mă credeţi.
46 Cine dintre voi Mă dovedeşte de un păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi?
47 Cel care este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sînteţi din Dumnezeu”.
48 Iudeii au răspuns şi I-au zis: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai un demon?”
49 Isus a răspuns: „Eu n-am demon, ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, şi voi Mă necinstiţi pe Mine.
50 Eu nu caut însă gloria Mea; este Unul care o caută şi care judecă.
51 Adevărat, adevărat vă spun: Dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, cu nici un chip nu va vedea vreodată moartea”.
52 Iudeii I-au zis deci: „Acum cunoaştem că ai un demon; Avraam a murit, şi profeţii de asemenea, totuşi Tu zici: ‘Dacă păzeşte cineva cuvîntul Meu, cu nici un chip nu va gusta vreodată moartea’.
53 Eşti Tu cumva mai mare decît tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi profeţii au murit; drept cine Te faci Tu însuţi?”
54 Isus a răspuns: „Dacă Eu Mă glorific pe Mine însumi, gloria Mea nu este nimic; Tatăl Meu este Cel care Mă glorifică, despre care voi ziceţi: ‘El este Dumnezeul nostru’.
55 Totuşi voi nu L-aţi cunoscut, dar Eu II cunosc, şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi ca voi, un mincinos. Eu însă II cunosc şi păzesc cuvîntul Lui.
56 Tatăl vostru Avraam s-a veselit că urma să vadă ziua Mea, şi a văzut-o şi s-a bucurat”.
57 Iudeii I-au zis deci: „Încă n-ai cincizeci de ani, şi ai văzut pe Avraam!”
58 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sînt”.
59 Ei au ridicat deci pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din templu, (trecînd prin mijlocul lor. Şi astfel a ieşit).