1 Deoarece mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire despre faptele împlinite între noi,
2 după cum ni le-au încredinţat cei ce de la început au fost martori oculari şi slujitori ai Cuvîntului,
3 mi s-a părut şi mie de bine, prea-alesule Teofil, după ce am cercetat toate cu exactitate de la început, să ţi le scriu la rînd unele după altele,
4 ca să cunoşti deplin siguranţa lucrurilor în care ai fost învăţat.
5 În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot cu numele Zaharia, din ceata lui Abia, şi soţia lui era dintre fetele lui Aaron, şi numele ei era Elisabeta.
6 Amîndoi însă erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblînd fără vină în toate poruncile şi rînduielile Domnului.
7 Şi n-aveau copil, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amîndoi erau înaintaţi în zilele lor.
8 Dar s-a întîmplat: Pe cînd slujea el ca preot înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui,
9 după obiceiul slujbei preoţeşti, a ieşit la sorţi să intre să ardă tămîie în templul Domnului.
10 Şi toată mulţimea poporului se ruga afară în ceasul arderii tămîiei.
11 Dar un înger al Domnului i s-a arătat stînd la dreapta altarului pentru ardere a tămîiei.
12 Şi Zaharia s-a tulburat cînd l-a văzut, şi l-a apucat teama.
13 Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, pentru că cererea ta a fost ascultată, şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu, şi îi vei pune numele Ioan.
14 Şi vei avea bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
15 Căci el va fi mare înaintea Domnului. Şi nu va bea cu nici un chip vin şi băutură tare, şi va fi umplut cu Duhul Sfînt încă din pîntecele mamei lui.
16 El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor,
17 şi va merge înaintea Lui, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii, şi pe cei neascultători spre felul de gîndire al celor drepţi, ca să pregătească Domnului un popor pregătit”.
18 Şi Zaharia a zis îngerului: „Cum voi cunoaşte aceasta? Căci eu sînt bătrîn, şi soţia mea este înaintată în zilele ei”.
19 Şi răspunzînd, îngerul i-a zis: „Eu sînt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.
20 Şi iată, vei fi mut şi nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla acestea, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor”.
21 Şi poporul aştepta pe Zaharia, şi ei se minunau de zăbovirea lui în templu.
22 Dar cînd a ieşit afară, nu putea să le vorbească, şi şi-au dat seama că văzuse o vedenie în templu. Şi el continua să le facă semne, şi a rămas mut.
23 Şi s-a întîmplat: Cînd s-au împlinit zilele slujbei lui, el a plecat la casa lui.
24 După aceste zile însă, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată şi s-a ascuns cinci luni, zicînd:
25 „Aşa mi-a făcut Domnul, în zilele cînd S-a uitat spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni”.
26 Dar în luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27 la o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David. Şi numele fecioarei era Maria.
28 Şi intrînd la ea, el a zis: „Salut, cea căreia ţi s-a dat har; Domnul este cu tine, (binecuvîntată eşti tu între femei)!”
29 Dar ea s-a tulburat mult de cuvîntul lui, şi a început să cugete ce fel de salut să fie acesta.
30 Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit har înaintea lui Dumnezeu.
31 Şi iată, vei rămâne însărcinată în pîntece şi vei naşte un Fiu, şi îi vei pune Numele Lui, Isus.
32 El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatălui Său David,
33 şi va împăraţi peste casa lui Iacov pentru veşnicie, şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit”.
34 Dar Maria a zis îngerului: „Cum va fi aceasta, întrucât eu nu ştiu de bărbat?”
35 Şi răspunzînd, îngerul i-a zis: „Duhul Sfânt va veni peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, şi Cel ce Se va naşte (din tine) va fi chemat Sfînt, Fiul lui Dumnezeu.
36 Şi iată, Elisabeta, ruda ta, a conceput şi ea un fiu la bătrâneţe; şi aceasta este a şasea lună pentru ea, căreia i se zicea stearpă.
37 Pentru că nici un cuvînt de la Dumnezeu nu va fi fără putere”.
38 Dar Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; să mi se întâmple după cuvîntul tău”. Şi îngerul a plecat de la ea.
39 Maria însă s-a sculat în zilele acelea, a plecat cu grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda,
40 şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.
41 Şi s-a întîmplat: Cînd a auzit Elisabeta salutul Mariei, i-a săltat pruncul în pîntece, şi Elisabeta a fost umplută cu Duhul Sfînt.
42 Şi ea şi-a ridicat glasul cu un strigăt puternic şi a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvîntat este rodul pântecelui tău.
43 Şi cum mi-a fost dat mie să vină la mine mama Domnului meu?
44 Căci iată, cînd mi-a ajuns la urechi sunetul salutului tău, pruncul mi-a săltat în pîntece de veselie.
45 Şi fericită este aceea care a crezut, pentru că va fi o împlinire a celor vorbite ei din partea Domnului”.
46 Şi Maria a zis: „Sufletul meu preamăreşte pe Domnul,
47 şi duhul meu s-a veselit de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 pentru că El S-a uitat cu har spre starea cea smerită a roabei Sale. Căci iată, de acum încolo toate generaţiile mă vor numi fericită,
49 pentru că Cel puternic mi-a făcut lucruri mari. Şi Numele Lui este sfînt,
50 şi mila Lui este din neam în neam peste cei ce se tem de El.
51 El a arătat tărie cu braţul Lui, a risipit pe cei mândri în felul de gândire al inimii lor.
52 A răsturnat pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi.
53 Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a dat afară fără nimic.
54 A avut grijă de Israel, slujitorul Său, ca să-Şi amintească de milă,
55 – cum a vorbit El părinţilor noştri –, faţă de Avraam şi sămînţa lui pentru totdeauna”.
56 Dar Maria a rămas cu ea cam trei luni. Şi s-a întors la casa ei.
57 Elisabetei însă i s-a împlinit timpul să nască, şi a născut un fiu.
58 Şi vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea.
59 Şi s-a întîmplat: în ziua a opta, au venit să taie împrejur copilaşul, şi voiau să-l cheme după numele tatălui său, Zaharia.
60 Totuşi, luînd cuvîntul, mama lui a zis: „Nu, ci el va fi chemat Ioan”.
61 Şi ei i-au zis: „Nimeni din rudenia ta nu este chemat cu acest nume”.
62 Dar ei făceau semne tatălui său, cum ar dori ca el să fie numit.
63 Şi, cerînd o tăbliţă de scris, el a scris cuvintele: „Ioan este numele lui”. Şi toţi s-au minunat.
64 Îndată însă i s-a deschis gura şi limba, şi el vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
65 Şi peste toţi cei care locuiau în jurul lor a venit teama, şi în tot ţinutul muntos al Iudeii se vorbea despre toate lucrurile acestea.
66 Şi toţi cei ce le auzeau le puneau în inima lor, zicînd: „Oare ce va fi copilaşul acesta?” Căci mîna Domnului era într-adevăr cu el.
67 Şi Zaharia, tatăl lui, a fost umplut cu Duhul Sfînt şi a profeţit, zicînd:
68 „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat şi a făcut răscumpărare pentru poporul Său.
69 Şi a ridicat un corn de mântuire pentru noi în casa lui David, slujitorul Său,
70 cum a vorbit prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime:
71 ‘Salvare de duşmanii noştri şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc’,
72 ca să facă milă faţă de părinţii noştri şi să-Şi amintească de legământul Lui cel sfînt,
73 de jurământul pe care îl jurase faţă de Avraam, tatăl nostru,
74 ca să ne dea ca, după ce vom fi izbăviţi din mîna duşmanilor (noştri), să-I slujim fără teamă,
75 în sfinţenie şi dreptate înaintea Lui, în toate zilele noastre.
76 Dar şi tu, copilaşule, vei fi chemat profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea feţei Domnului, ca să-I pregăteşti căile,
77 ca să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, prin iertarea păcatelor lor,
78 din pricina inimii îndurătoare a Dumnezeului nostru, cu care ne va vizita Răsăritul din înălţime,
79 ca să lumineze pe cei ce zac în întuneric şi în umbra morţii, ca să ne îndrepte picioarele pe calea păcii”.
80 Copilaşul însă creştea şi se întărea în duh. Şi a fost în locuri pustii pînă în ziua cînd a intrat public în lucrare înaintea lui Israel.