1 Luaţi însă seama să nu faceţi dreptatea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi priviţi de ei; altfel, nu aveţi răsplată la Tatăl vostru cel din ceruri.
2 Tu deci, cînd faci milostenie, nu trîmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie glorificaţi de oameni. Adevărat vă spun: Ei şi-au primit răsplata.
3 Dar tu, cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dreapta ta,
4 pentru ca milostenia ta să fie în ascuns; şi Tatăl tău, Cel care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
5 Şi cînd vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, pentru că le place să se roage stînd în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să se arate oamenilor. Adevărat vă spun: Ei şi-au primit răsplata.
6 Dar tu, cînd te rogi, intră în cămăruţa ta şi, după ce-ai încuiat uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău, Cel care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
7 Cînd vă rugaţi însă, să nu spuneţi întruna aceleaşi vorbe ca neamurile, căci ei socotesc că prin multa lor vorbire vor fi ascultaţi.
8 Să nu vă asemănaţi deci cu ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte ca să-I cereţi voi.
9 Deci aşa să vă rugaţi: ‘Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
10 vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pămînt.
11 Pîinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi;
12 şi ne iartă datoriile noastre, precum şi noi am iertat datornicilor noştri;
13 şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel Rău. (Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi gloria în veci. Amin)’
14 Căci, dacă iertaţi oamenilor nelegiuirile lor, vă va ierta şi vouă Tatăl vostru cel ceresc;
15 dar dacă nu iertaţi oamenilor (nelegiuirile lor), nici Tatăl vostru nu va ierta nelegiuirile voastre.
16 Cînd postiţi însă, nu fiţi ca făţarnicii, posomoriţi, căci ei îşi schimonosesc feţele ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun: Ei şi-au primit răsplata.
17 Dar tu, cînd posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa,
18 ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău, Cel care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
19 Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde molia şi rugina strică, şi unde hoţii sparg şi fură;
20 ci strîngeţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu strică, şi unde hoţii nu sparg, nici nu fură.
21 Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
22 Lampa trupului este ochiul. Dacă deci ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;
23 dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Dacă deci lumina din tine este întuneric, cît de mare este întunericul!
24 Nimeni nu poate sluji la doi domni, căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau se va ţine de unul şi va dispreţui pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.
25 De aceea, vă spun: Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce să mîncaţi sau ce să beţi, nici pentru trupul vostru, cu ce să vă îmbrăcaţi. Oare nu este viaţa mai mult decît hrana, şi trupul decît îmbrăcămintea?
26 Uitaţi-vă la păsările cerului, că ele nu seamănă, nici nu seceră, nici nu strîng în grînare, totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sînteţi voi cu mult mai de preţ decît ele?
27 Dar cine dintre voi, îngrijorîndu-se, poate să adauge un singur cot la lungimea vieţii lui?
28 Şi de ce vă îngrijoraţi pentru îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă la crinii cîmpului, cum cresc; ei nici nu se ostenesc, nici nu ţes,
29 însă vă spun: Nici Solomon, în toată gloria lui, nu a fost îmbrăcat ca unul singur din aceştia.
30 Dar dacă aşa îmbracă Dumnezeu iarba de pe cîmp, care astăzi este, şi mîine va fi aruncată în cuptor, oare nu vă va îmbrăca cu mult mai mult pe voi, puţin-credincioşilor?
31 Nu vă îngrijoraţi deci, zicînd: ‘Ce să mîncăm?’ sau: ‘Ce să bem?’ sau: ‘Cu ce să ne îmbrăcăm?’
32 Căci toate acestea neamurile le caută stăruitor; căci Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea.
33 Căutaţi însă mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga.
34 Nu vă îngrijoraţi deci de ziua de mîine, căci ziua de mîine se va îngrijora de ea însăşi. Este de-ajuns zilei răul ei.