1 Dar cînd S-a coborît El de pe munte, L-au urmat mulţimi mari.
2 Şi iată, un lepros, apropiindu-se, I s-a închinat, zicînd: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”.
3 Şi întinzînd mîna, El l-a atins, zicînd: „Vreau, fii curăţit!” Şi îndată a fost curăţită lepra lui.
4 Şi Isus i-a zis: „Vezi, nu spune nimănui; ci du-te, arată-te preotului, şi adu darul pe care l-a poruncit Moise ca mărturie pentru ei”.
5 Dar cînd a intrat El în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugîndu-L
6 şi zicînd: „Doamne, slujitorul meu zace în casă paralizat, chinuin-du-se cumplit”.
7 Şi El i-a zis: „Voi veni şi-l voi vindeca”.
8 Şi răspunzînd, sutaşul a zis: „Doamne, nu sînt vrednic ca să intri sub acoperişul meu; ci zi numai un cuvînt, şi slujitorul meu va fi vindecat.
9 Căci şi eu sînt om sub autoritate, avînd sub mine ostaşi, şi zic acestuia: ‘Du-te!’, şi se duce; şi altuia: ‘Vino!’, şi vine; şi robului meu: ‘Fă aceasta!’, şi o face”.
10 Auzind însă, Isus S-a minunat şi a zis celor ce-L urmau: „Adevărat vă spun: La nimeni în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare.
11 Dar vă spun: Vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam şi Isaac şi Iacov în împărăţia cerurilor,
12 însă fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor”.
13 Şi Isus a zis sutaşului: „Du-te! Cum ai crezut, aşa să ţi se întîmple”. Şi slujitorul lui a fost vindecat în ceasul acela.
14 Şi venind Isus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcînd bolnavă cu febră;
15 şi El i-a atins mîna, şi febra a lăsat-o; şi ea s-a sculat şi a început să-I slujească.
16 Dar cînd s-a făcut seară, au adus la El pe mulţi demonizaţi. Şi El a scos duhurile prin cuvînt şi a vindecat pe toţi cei care erau bolnavi,
17 ca să se împlinească cele spuse prin profetul Isaia, care zice: „El însuşi a luat slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre”.
18 Văzînd însă Isus o (mare) mulţime în jurul Său, a poruncit să treacă de cealaltă parte.
19 Şi un cărturar, apropiindu-se, I-a zis: „învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge”.
20 Şi Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde să-Şi plece capul”.
21 Dar un altul, dintre ucenicii Săi, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie mai întîi să mă duc şi să înmormîntez pe tatăl meu”.
22 Isus însă i-a zis: „Urmează-Mă, şi lasă morţii să-şi înmormînteze morţii”.
23 Şi urcîndu-Se în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.
24 Şi iată, s-a stîrnit pe mare o furtună puternică, aşa încît corabia era acoperită de valuri. Dar El dormea.
25 Şi ei s-au apropiat şi L-au trezit, zicînd: „Doamne, salvează-ne; pierim!”
26 Şi El le-a zis: „De ce sînteţi fricoşi, puţin-credincioşilor?” Apoi S-a sculat, a certat vînturile şi marea, şi s-a făcut o linişte mare.
27 Dar oamenii se minunau, zicînd: „Ce fel de Om este acesta, că şi vînturile şi marea ascultă de El?”
28 Şi cînd a venit El de partea cealaltă, în ţinutul gadarenilor, L-au întîmpinat doi demonizaţi care ieşeau din morminte, foarte salbatici, aşa că nimeni nu putea trece pe drumul acela.
29 Şi iată, ei strigau, zicînd: „Ce avem noi a face cu Tine, (Isuse), Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?”
30 Departe de ei însă era o turmă de porci mulţi, păscînd.
31 Demonii însă îl rugau, zicînd: „Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci”.
32 Şi El le-a zis: „Duceţi-vă”. Dar ei au ieşit şi au intrat în porci. Şi iată, toată turma s-a repezit de pe rîpă în mare şi a pierit în ape.
33 Cei ce-i păşteau însă au fugit şi, ducîndu-se în cetate, au dat de ştire tot, şi cele întîmplate cu demonizaţii.
34 Şi iată, toată cetatea a ieşit în întîmpinarea lui Isus; şi, văzîndu-L, L-au rugat să plece din ţinutul lor.