1 Şi am auzit un glas puternic din templu zicînd celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pămînt cele şapte cupe ale mîniei lui Dumnezeu”.
2 Şi cel dintîi s-a dus şi a vărsat cupa lui pe pămînt, şi a venit o rană ulceroasă peste oamenii care au semnul fiarei şi se închină chipului ei.
3 Şi al doilea a vărsat cupa lui în mare, şi ea a devenit sînge, ca cel al unui mort; şi orice fiinţă vie care era în mare a murit.
4 Şi al treilea a vărsat cupa lui în rîuri şi în izvoarele apelor, şi ele au devenit sînge.
5 Şi am auzit pe îngerul apelor zicînd: „Drept eşti Tu, care eşti şi care erai, Cel sfînt, pentru că ai judecat astfel;
6 pentru că ei au vărsat sîngele sfinţilor şi al profeţilor, şi le-ai dat să bea sînge: ei sînt vrednici”.
7 Şi am auzit altarul zicînd: „Da, Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sînt judecăţile Tale!”
8 Şi al patrulea a vărsat cupa lui peste soare. Şi i s-a dat să dogorească pe oameni cu foc.
9 Şi oamenii au fost dogorîţi cu arşiţă mare, şi au hulit Numele lui Dumnezeu care are autoritate peste aceste urgii, şi nu s-au pocăit ca să-I dea glorie.
10 Şi al cincilea a vărsat cupa lui peste tronul fiarei; şi împărăţia ei s-a întunecat, şi ei îşi muşcau limbile de chin
11 şi huleau pe Dumnezeul cerului din pricina chinurilor lor şi din pricina rănilor lor ulceroase, şi nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Şi al şaselea a vărsat cupa lui peste rîul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor de la răsărit.
13 Şi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura profetului mincinos trei duhuri necurate, ca nişte broaşte,
14 căci ele sînt duhuri de demoni făcînd semne, şi care se duc la împăraţii de pe întreg pămîntul locuit ca să-i strîngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.
15 – „Iată, Eu vin ca un hoţ. Fericit este cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” –
16 Şi el i-au strîns la locul numit în evreieşte Armaghedon.
17 Şi al şaptelea a vărsat cupa lui peste văzduh. Şi un glas puternic a ieşit din templu, dinspre tron, zicînd: „S-a făcut!”
18 Şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete, şi a fost un mare cutremur de pămînt, cum, de cînd este om pe pămînt, n-a fost un cutremur aşa de puternic.
19 Şi cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile naţiunilor s-au prăbuşit. Şi Babilonul cel mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului aprinderii mîniei Lui.
20 Şi orice insulă a fugit, şi munţii nu au fost găsiţi.
21 Şi o grindină mare, cît un talant de grea, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că urgia ei este foarte mare.