1 După aceea, am văzut coborîndu-se din cer un alt înger, avînd autoritate mare, şi pămîntul s-a luminat de gloria lui.
2 Şi el a strigat cu glas puternic, zicînd: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, şi a devenit o locuinţă a demonilor şi o închisoare pentru orice duh necurat şi o închisoare pentru orice pasăre necurată şi o închisoare pentru orice animal necurat şi urîcios,
3 pentru că toate naţiunile au băut din vinul mîniei curviei ei, şi împăraţii pămîntului au curvit cu ea, şi negustorii pămîntului s-au îmbogăţit din bogăţia luxului ei”.
4 Şi am auzit din cer un alt glas, zicînd: „Ieşiţi din ea, poporul Meu, ca să nu aveţi părtăşie la păcatele ei, si ca să nu primiţi din urgiile ei!
5 Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit pînă la cer, şi Dumnezeu Şi-a amintit de crimele ei.
6 Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit şi ea, şi răsplătiţi-i îndoit potrivit cu faptele ei. În paharul unde a amestecat ea, amestecaţi-i îndoit!
7 Pe cît s-a glorificat pe sine însăşi şi a trăit în desfătare, pe atît daţi-i chin şi jale! Pentru că ea zice în inima ei: ‘Şed ca împărăteasă şi nu sînt văduvă, şi nu voi vedea cu nici un chip jalea!’
8 De aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moarte şi jale şi foamete. Şi va fi arsă în foc, pentru că Domnul Dumnezeu care o judecă este puternic.
9 Şi o vor plînge şi o vor jeli împăraţii pămîntului, care au curvit cu ea şi au trăit în desfătare, cînd văd fumul arderii ei,
10 stînd departe de teama chinului ei, zicînd: ‘Vai, vai, cetatea cea mare, Babilon, cetatea cea puternică! Pentru că într-un singur ceas ţi-a venit judecata!’
11 Şi negustorii pămîntului o plîng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:
12 marfă de aur şi argint şi pietre scumpe şi mărgăritare şi in subţire şi purpură şi mătase şi pînză stacojie; şi tot felul de lemn de tuia şi tot felul de obiecte de fildeş şi tot felul de obiecte de lemn foarte scump şi de aramă şi de fier şi de marmură;
13 şi scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi mir şi tămîie şi vin şi ulei şi făină albă şi grîu şi vite şi oi şi cai şi căruţe şi robi şi suflete de oameni.
14 Şi roadele după care doreau poftele sufletului tău s-au dus de la tine. Şi toate lucrurile alese, strălucite, sînt pierdute pentru tine, şi ei nu le vor mai găsi niciodată.
15 Negustorii cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de teama chinului ei, plîngînd şi jelind,
16 zicînd: ‘Vai! Vai! Cetatea cea mare, îmbrăcată cu in foarte subţire şi cu purpură şi cu pînză stacojie, şi împodobită cu aur şi pietre scumpe şi mărgăritare!
17 Pentru că într-un singur ceas a fost pustiită o bogăţie aşa de mare!’ – Şi fiecare cîrmaci, şi fiecare din cei ce călătoresc cu corabia, şi marinarii, şi toţi cei ce sînt ocupaţi pe mare, stăteau departe;
18 şi, văzînd fumul arderii ei, strigau, zicînd: ‘Care era ca cetatea cea mare?’
19 Şi îşi aruncau ţărînă pe cap, şi strigau plîngînd şi jelind, zicînd: ‘Vai! Vai! Cetatea cea mare, în care toţi cei ce aveau corăbii pe mare s-au îmbogăţit din scumpeturile ei! Pentru că într-un singur ceas a fost pustiită!’
20 Veseleşte-te de ea, cerule, şi voi, sfinţilor şi apostolilor şi profeţilor! Pentru că Dumnezeu a judecat judecata voastră faţă de ea”.
21 Şi un înger tare a ridicat o piatră ca o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicînd: „Cu aşa tărie va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsită nicidecum!
22 Si nu se va mai auzi în tine sunetul cintareţului la harfa şi al muzicanţilor şi al cîntăreţilor din fluiere şi al cîntăreţilor din trîmbiţe; şi nu se va mai găsi niciodată în tine nici un meşter în vreun meşteşug oarecare. Şi nu se va mai auzi niciodată în tine vuietul morii.
23 Şi lumina unei lămpi nu va mai lumina niciodată în tine, şi nu se va mai auzi niciodată în tine glasul mirelui şi al miresei – pentru că negustorii tăi erau cei mari ai pămîntului, pentru că toate naţiunile au fost înşelate cu vrăjitoria ta,
24 şi în ea a fost găsit sîngele profeţilor şi al sfinţilor şi al tuturor acelo­ra care au fost înjunghiaţi pe pămînt”.