7
După aceasta am văzut patru îngeri stînd pe cele patru colţuri ale pămîntului şi ţinând cele patru vânturi ale pămîntului, ca să nu sufle vînt pe pămînt, nici pe mare, nici peste vreun copac.
Şi am văzut un alt înger suindu-se dinspre răsăritul soarelui şi avînd pecetea Dumnezeului celui viu. Şi el a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pămîntul şi marea,
zicînd: „Nu vătămaţi pămîntul, nici marea, nici copacii, pînă nu am pecetluit pe robii Dumnezeului nostru pe frunţile lor!”
Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, pecetluiţi din fiecare seminţie a fiilor lui Israel.
Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii de pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;
din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;
din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;
din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii de pecetluiţi.
După acestea am văzut: şi iată, o mare mulţime, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice naţiune şi seminţii şi popoare şi limbi, stînd înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini,
10 şi ei strigă cu glas tare, zicînd: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe tron, şi a Mielului!”
11 Şi toţi îngerii stăteau împrejurul tronului şi al mai-bătrînilor şi al celor patru făpturi vii. Şi au căzut înaintea tronului pe feţele lor şi s-au închinat lui Dumnezeu,
12 zicînd: „Amin. Binecuvântarea şi gloria şi înţelepciunea şi mulţumirea şi cinstea şi puterea şi tăria să fie a Dumnezeului nostru, în vecii vecilor! Amin”.
13 Şi unul dintre mai-bătrâni a început să vorbească, zicându-mi: „Aceştia, care sînt îmbrăcaţi în haine albe, cine sînt, şi de unde au venit?”
14 Şi i-am spus: „Domnul meu, tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia sînt cei ce vin din necazul cel mare; şi ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sîngele Mielului.
15 De aceea sînt ei înaintea tronului lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în templul Lui. Şi Cel ce şade pe tron îşi va întinde cortul peste ei.
16 Nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta; nici nu-i va mai dogorî soarele, nici vreo arşiţă,
17 pentru că Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va păstori şi îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor”.