1 Demn de încredere este cuvîntul: „Dacă năzuieşte cineva după slujba de supraveghetor, doreşte o lucrare bună”.
2 Trebuie deci ca supraveghetorul să fie fără vină, soţ al unei singure soţii, treaz, cumpătat, modest, ospitalier, în stare să înveţe pe alţii;
3 nici dedat la vin, nici bătăuş, (nici dornic de cîştig ruşinos), ci blînd, necertăreţ, neiubitor de bani;
4 să-şi conducă bine casa proprie, avîndu-şi copiii în supunere cu toată buna-cuviinţă;
5 – dar dacă cineva nu ştie să-şi conducă propria casă, cum va îngriji de adunarea lui Dumnezeu? –;
6 nu un începător în credinţă, ca nu cumva să se îngîmfe şi să cadă în condamnare ca şi diavolul.
7 Dar trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu cadă în ocară şi în laţul diavolului.
8 Slujitorii, la fel: vrednici de cinste, nu cu două feţe, nu dedaţi la mult vin, nu doritori de cîştig ruşinos,
9 avînd taina credinţei într-o conştiinţă curată.
10 Dar şi aceştia trebuie cercetaţi întîi, apoi, dacă sînt de neînvinuit, să slujească.
11 Femeile, la fel, trebuie să fie vrednice de cinste, neclevetitoare, treze, credincioase în toate.
12 Slujitorii să fie soţi ai unei singure soţii, conducîndu-şi bine copiii şi casele lor proprii.
13 Căci cei ce-şi fac bine lucrarea de slujitori dobîndesc un loc de cinste şi multă îndrăzneală în credinţa care este în Cristos Isus.
14 Îţi scriu acestea nădăjduind să vin în curînd la tine.
15 Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu, care este adunarea Dumnezeului celui viu, stîlpul şi temelia adevărului.
16 Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei: „Cel ce a fost arătat în carne, a fost îndreptăţit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost predicat printre naţiuni, a fost crezut în lume, a fost luat în glorie”.