1 Paul, apostol al lui Iesus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Adunarea lui Dumnezeu care este în Corint şi către toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia: 2 graţie şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iesus Cristos!
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iesus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări! 4 El ne încurajează în orice necaz al nostru, ca să-i putem încuraja pe cei care sunt în orice necaz cu încurajarea pe care o primim noi înşine de la Dumnezeu. 5 Într-adevăr, aşa cum suferinţele lui Cristos sunt ale noastre din abundenţă, tot astfel, prin Cristos, este abundentă şi încurajarea noastră.
6 Dacă suntem în necaz, este pentru încurajarea şi salvarea voastră; dacă suntem încurajaţi, e pentru încurajarea voastră, care se arată eficientă în răbdarea aceloraşi suferinţe ca cele pe care le îndurăm şi noi. 7 Iar speranţa noastră cu privire la voi este fermă, pentru că ştim că dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de încurajare.
8 Nu dorim să fiţi neinformaţi, fraţilor, de necazul care a dat peste noi în Asia, pentru că am fost copleşiţi la extrem, dincolo de puterile noastre, aşa încât am pierdut şi speranţa de a rămâne în viaţă. 9 Într-adevăr, în inima noastră am simţit sentinţa de moarte, ca să nu ne mai punem încrederea în noi înşine, ci în Dumnezeu, care învie morţii. 10 El ne-a scăpat dintr-un aşa mare pericol de moarte şi încă ne va scăpa. Da, avem în El această speranţă că încă ne va scăpa, 11 în timp ce ne veţi ajuta la aceasta prin rugăciune. Atunci mulţi vor mulţumi cu privire la noi pentru darul care ni s-a acordat ca răspuns la rugăciunile multora.
12 Într-adevăr, iată motivul nostru de laudă şi mărturia conştiinţei noastre: ne-am comportat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu simplitatea şi sinceritatea care vin de la Dumnezeu, nu cu o înţelepciune omenească, ci în graţia lui Dumnezeu. 13 Noi nu vă scriem altceva decât ce citiţi şi înţelegeţi, şi sper că veţi înţelege pe deplin, 14 întrucât aţi şi înţeles parţial că noi suntem motivul vostru de mândrie, aşa cum şi voi veţi fi al nostru, în ziua Domnului nostru Iesus.
15 Cu această siguranţă voiam mai întâi să vin la voi, ca să beneficiaţi de două ori. 16 Voiam să trec pe la voi în drum spre Macedonia, apoi să revin din Macedonia la voi şi să fiu trimis de voi în Iudeea. 17 Plănuind lucrul acesta, am dat deci dovadă de iresponsabilitate sau îmi fac planurile în mod omenesc, cu rezultatul că în mine sunt „da, da“ şi „nu, nu“ în acelaşi timp?
18 Dar, pe cât de adevărat este că Dumnezeu e fidel, mesajul nostru pentru voi nu este „da“ şi „nu“. 19 Într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu, Iesus Cristos, care a fost predicat în mijlocul vostru de către mine, Silvanus şi Timotei, nu a fost „da“ şi „nu“. Dimpotrivă, în El nu este decât „da“. 20 Căci indiferent câte sunt promisiunile lui Dumnezeu, ele sunt „da“ în Cristos. De aceea, prin El este şi „amen“-ul spus de noi pentru gloria lui Dumnezeu. 21 Ori, Cel care ne întăreşte cu voi în Cristos şi care ne-a uns e Dumnezeu; 22 El ne-a şi sigilat cu sigiliul Său şi ne-a dat Spiritul în inimă ca o garanţie.
23 Cât despre mine, Îl iau pe Dumnezeu ca martor asupra vieţii mele că pentru a vă menaja nu m-am mai întors în Corint. 24 Nu că am vrea să dominăm peste credinţa voastră, ci mai degrabă să contribuim la bucuria voastră, căci sunteţi fermi în credinţă.