1 V-am spus aceste lucruri ca să nu vă poticniţi. 2 Vă vor exclude din sinagogi, şi va veni chiar timpul când toţi cei care vă vor ucide vor crede că-I aduc închinare lui Dumnezeu. 3 Ei vă vor face aceasta pentru că nu L-au cunoscut nici pe Tata, nici pe Mine. 4 V-am spus aceste lucruri pentru ca atunci când le va veni timpul să vă amintiţi că Eu vi le-am spus. Nu v-am spus acestea de la început, pentru că eram cu voi.
5 Acum Mă duc la Cel care M-a trimis, şi niciunul dintre voi nu Mă întreabă: «Unde Te duci?» 6 Dar pentru că v-am vorbit astfel, întristarea v-a umplut inima. 7 Totuşi, Eu vă spun adevărul: este mai bine pentru voi că plec. Într-adevăr, dacă nu plec, Apărătorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi şi, 8 când va veni El, va convinge lumea în ce priveşte păcatul, dreptitudinea şi judecata: 9 în ce priveşte păcatul, pentru că ei nu cred în Mine; 10 în ce priveşte dreptitudinea, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi mai vedea; 11 în ce priveşte judecata, pentru că prinţul acestei lumi este condamnat.
12 Am încă multe să vă spun, dar acum nu le puteţi suporta. 13 Când va veni Apărătorul, Spiritul adevărului, vă va conduce în tot adevărul, căci nu va vorbi de la El Însuşi, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va anunţa lucrurile viitoare. 14 El Mă va glorifica, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va anunţa. 15 Tot ce are Tata e al Meu; de aceea v-am spus că va lua din ce este al Meu şi vă va anunţa.
16 Încă puţin, şi nu Mă veţi mai vedea; şi, din nou, încă puţin, şi Mă veţi vedea, [pentru că Mă duc la Tata]“. 17 Atunci unii dintre discipolii Lui au zis între ei: „Ce-a vrut să ne spună cu: «încă puţin, şi nu Mă veţi mai vedea; şi, din nou, încă puţin şi Mă veţi vedea»? Şi «pentru că Mă duc la Tata»?“ 18 Ei ziceau deci: „Ce vrea să spună cu: «încă puţin»? Nu ştim despre ce vorbeşte“.
19 Iesus a înţeles că voiau să-L întrebe şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi ce am vrut să spun cu: «încă puţin şi nu Mă veţi mai vedea; şi, din nou, încă puţin şi Mă veţi vedea»? 20 Vă spun adevărul, voi veţi plânge şi vă veţi jeli, în timp ce lumea se va bucura; veţi fi în întristare, dar întristarea voastră se va schimba în bucurie. 21 Femeia, când naşte, simte întristare, pentru că i-a venit ora de suferinţă, dar după ce a născut copilul nu-şi mai aminteşte de durere, din cauza bucuriei că a născut un om pe lume.
22 Şi voi sunteţi trişti acum, dar vă voi vedea din nou, şi inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va lua bucuria. 23 În ziua aceea nu Mă veţi mai întreba de nimic. Vă spun adevărul, tot ce veţi cere Tatei în numele Meu, El vă va da. 24 Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu. Cereţi, şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină!
25 V-am spus aceste lucruri în parabole. Vine timpul când nu vă voi mai vorbi în parabole, ci vă voi vorbi deschis despre Tata. 26 În ziua aceea veţi cere în numele Meu, şi nu vă spun că Îl voi ruga pe Tata pentru voi. 27 Într-adevăr, Însuşi Tata vă iubeşte, fiindcă voi M-aţi iubit şi aţi crezut că Eu am ieşit de la Dumnezeu. 28 Am ieşit de la Tata şi am venit în lume; acum părăsesc lumea şi Mă întorc la Tata“.
29 Discipolii Lui I-au zis: „Uite! Acum vorbeşti deschis şi nu mai foloseşti nicio parabolă. 30 Acum ştim că ştii totul şi că n-ai nevoie să Te întrebe nimeni; de aceea, credem că ai ieşit de la Dumnezeu“. 31 Iesus le-a răspuns: „Acum credeţi? 32 Iată că vine timpul, şi a şi venit, ca să fiţi risipiţi fiecare la ale lui, iar pe Mine să Mă lăsaţi singur. Totuşi, nu sunt singur, pentru că Tata este cu Mine.
33 V-am spus aceasta ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea de suferit, dar curaj, Eu am învins lumea!“