1 În prima zi din săptămână, Maria din Magdala s-a dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când era încă întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. 2 A alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care-l iubea Iesus, şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul Iesus din mormânt şi nu ştim unde L-au pus!“
3 Atunci Petru şi celălalt discipol au ieşit şi s-au dus la mormânt. 4 Au alergat amândoi, dar celălalt discipol a fugit mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt. 5 S-a aplecat şi a văzut fâşiile de pânză zăcând acolo, dar n-a intrat. 6 Simon Petru, care îl urma, a ajuns şi el şi a intrat în mormânt. A văzut fâşiile de pânză zăcând acolo, 7 iar giulgiul care fusese pe capul lui Iesus nu era cu fâşiile de pânză, ci era înfăşurat şi aşezat separat. 8 Atunci celălalt discipol, care ajunsese primul la mormânt, a intrat şi el, a văzut şi a crezut. 9 Într-adevăr, nu înţeleseseră încă faptul că, potrivit Scripturii, Iesus trebuia să învie. 10 Apoi discipolii s-au întors la casele lor.
11 Maria însă stătea afară, lângă mormânt, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat ca să privească în mormânt 12 şi a văzut doi îngeri îmbrăcaţi în alb, aşezaţi în locul unde fusese pus corpul lui Iesus, unul la cap şi altul la picioare. 13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?“ Ea le-a răspuns: „Pentru că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus“. 14 Zicând acestea, s-a întors şi L-a văzut pe Iesus stând în picioare, dar nu ştia că era El. 15 Iesus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?“ Crezând că este grădinarul, ea I-a zis: „Domnule, dacă tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau“.
16 Iesus i-a zis: „Maria!“ Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabbuni!“ (care înseamnă învăţător). 17 Iesus i-a zis: „Nu Mă reţine, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl Meu, ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru“. 18 Maria din Magdala s-a dus să-i anunţe pe discipoli că Îl văzuse pe Domnul Iesus şi că El îi spusese aceasta.
19 În seara acelei zile, prima zi din săptămână, uşile casei unde erau [adunaţi] discipolii erau încuiate, căci le era teamă de conducătorii evrei; Iesus a venit, a stat între ei şi le-a zis: „Pace vouă!“ 20 După ce le-a spus aceasta, El le-a arătat mâinile şi coasta Lui. Discipolii s-au bucurat văzându-L pe Domnul.
21 Iesus le-a zis din nou: „Pace vouă! După cum M-a trimis Tata pe Mine, aşa vă trimit şi Eu pe voi!“ 22 După aceste cuvinte, a suflat peste ei şi le-a zis: „Primiţi Spiritul Sfânt! 23 Celor cărora le veţi ierta păcatele le vor fi iertate, iar celor cărora le veţi reţine le vor fi reţinute“.
24 Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul“, nu era cu ei când a venit Iesus. 25 Ceilalţi discipoli i-au spus deci: „L-am văzut pe Domnul“. Dar el le-a zis: „Dacă nu văd în mâinile Lui semnul cuielor, dacă nu-mi pun degetul în semnul cuielor şi dacă nu-mi pun mâna în coasta Lui nu voi crede!“
26 După opt zile, discipolii lui Iesus erau din nou în casă, şi Toma era cu ei. Iesus a venit în timp ce uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“ 27 Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul aici şi priveşte-Mi mâinile; adu-ţi şi mâna şi pune-o în coasta Mea. Nu fi necredincios, ci crede!“ 28 Toma I-a răspuns: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“ 29 Iesus i-a zis: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi sunt cei care n-au văzut şi care totuşi au crezut!“
30 Iesus a făcut multe alte semne miraculoase înaintea discipolilor Lui, care nu sunt scrise în această carte. 31 Dar acestea au fost scrise ca voi să credeţi că Iesus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţa în numele Lui.