1 Iesus a aflat că fariseii auziseră spunându-se că El făcea şi boteza mai mulţi discipoli decât Ioan. 2 – De fapt, Iesus nu boteza El Însuşi, ci discipolii Lui o făceau. – 3 Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea. 4 Cum trebuia să traverseze Samaria, 5 a ajuns într-un oraş al Samariei, numit Sihar, aproape de câmpul pe care Iacob îl dăduse fiului său Iosef. 6 Acolo se afla fântâna lui Iacob. Iesus, obosit de călătorie, şedea la marginea fântânii. Era pe la amiază.
7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Iesus i-a zis: „Dă-Mi să beau!“ 8 Într-adevăr, discipolii se duseseră în oraş ca să cumpere de mâncare. 9 Samariteanca I-a zis: „Cum? Tu, care eşti Evreu, ceri să bei de la mine, o samariteancă?“ – Evreii, într-adevăr, nu au relaţii cu samaritenii. –
10 Iesus i-a răspuns: „Dacă ai fi ştiut care este cadoul lui Dumnezeu şi cine e Cel care îţi spune: «Dă-Mi să beau!», tu însăţi I-ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie!“ 11 Femeia I-a zis: „Domnule, n-ai găleată, şi fântâna este adâncă. De unde ai avea deci această apă vie? 12 Oare eşti Tu mai mare decât Iacob, strămoşul nostru, care ne-a dat această fântână şi care a băut din ea el însuşi, fiii lui şi turmele lui?“
13 Iesus i-a răspuns: „Oricui va bea din această apă îi va fi din nou sete, 14 dar celui care va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu-i va mai fi sete niciodată, şi apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă care va ţâşni până în viaţa eternă“.
15 Femeia I-a zis: „Domnule, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici ca să scot apă!“ 16 Iesus i-a zis: „Du-te de cheamă-l pe soţul tău şi revino aici!“ 17 Femeia I-a răspuns: „Nu am soţ“. Iesus i-a zis: „Ai spus bine: «Nu am soţ», 18 căci ai avut cinci soţi, şi bărbatul pe care-l ai acum nu este soţul tău; în aceasta ai spus adevărul“. 19 Femeia I-a zis: „Domnule, văd că eşti profet. 20 Strămoşii noştri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneţi că Ierusalemul este locul unde trebuie să se închine oamenii“.
21 Iesus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine ora când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta şi nici în Ierusalem. 22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci salvarea vine de la evrei. 23 Dar vine ora, şi acum a şi venit, când adevăraţii închinători I se vor închina Tatălui în spirit şi în adevăr. Într-adevăr, aceştia sunt închinătorii pe care îi caută Tatăl. 24 Dumnezeu este Spirit, şi trebuie ca cei ce I se închină să I se închine în spirit şi în adevăr“.
25 Femeia I-a zis: „Ştiu că trebuie să vină Mesia, Cel numit Cristos. Când va veni, El ne va anunţa totul“. 26 Iesus i-a zis: „Eu sunt Acela, Cel care vorbeşte cu tine“.
27 Chiar atunci au sosit discipolii Săi, şi se mirau că El vorbea cu o femeie. Totuşi, niciunul n-a zis: „Ce-i ceri?“ sau: „De ce vorbeşti cu ea?“ 28 Atunci femeia şi-a lăsat urciorul, s-a dus în oraş şi a zis locuitorilor: 29 „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut! Oare nu este cumva Mesia?“ 30 Ei au ieşit din oraş şi au venit spre El.
31 Între timp, discipolii Îl rugau, zicând: „Învăţătorule, mănâncă!“ 32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi“. 33 Discipolii îşi ziceau deci unii altora: „Oare I-a adus cineva de mâncare?“ 34 Iesus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să-I îndeplinesc lucrarea.
35 Oare nu spuneţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Ei bine, vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi lanurile: sunt deja albe pentru seceriş. 36 Cine seceră primeşte o plată şi adună rod pentru viaţa eternă, pentru ca cine seamănă şi cine seceră să se bucure împreună. 37 Astfel, zicala: «Unul seamănă, dar altul seceră» este adevărată. 38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi aţi lucrat; alţii au lucrat, iar voi aţi intrat în munca lor“.
39 Mulţi samariteni din acest oraş au crezut în Iesus din cauza cuvintelor femeii, care depunea această mărturie: „Mi-a spus tot ce-am făcut“. 40 Astfel deci, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână cu ei. El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulţi au crezut din cauza cuvintelor lui Iesus.
42 Şi îi ziceau femeii: „Acum credem nu numai din cauza a ceea ce ai spus tu, căci L-am auzit noi înşine, şi ştim că El este într-adevăr [Mesia,] Salvatorul lumii!“
43 După aceste două zile, Iesus a plecat de acolo ca să Se ducă în Galileea, 44 căci El Însuşi spusese că un profet nu este onorat în patria lui. 45 Când a ajuns în Galileea, a fost bine primit de galileenii care văzuseră tot ce făcuse El în Ierusalem în timpul sărbătorii. Într-adevăr, şi ei se duseseră la sărbătoare.
46 Iesus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde schimbase apa în vin. În Capernaum era un ofiţer al regelui al cărui fiu era bolnav. 47 Când a auzit că Iesus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să Se ducă să-i vindece fiul, căci era pe moarte. 48 Iesus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi?“ 49 Ofiţerul regelui I-a zis: „Domnule, vino până nu moare copilul meu!“
50 Iesus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăieşte!“ Omul a crezut cuvântul pe care l-a spus Iesus şi a plecat. 51 În timp ce se afla pe drum, sclavii lui i-au ieşit în întâmpinare şi i-au zis: „Copilul tău trăieşte“. 52 El i-a întrebat la ce oră i-a mers mai bine, şi ei i-au zis: „Ieri pe la ora unu după-amiază l-a lăsat febra“. 53 Tatăl a recunoscut că era ora la care Iesus îi spusese: „Fiul tău trăieşte“. Atunci a crezut el şi toată familia lui. 54 Iesus a făcut acest al doilea semn miraculos după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.