1 După aceea, Iesus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileei, numită şi Marea Tiberiadei. 2 Îl urma o mare mulţime, pentru că oamenii vedeau semnele miraculoase pe care le făcea asupra celor bolnavi. 3 Iesus S-a suit pe munte şi S-a aşezat acolo cu discipolii Lui. 4 Se apropia Paştele, sărbătoarea evreilor.
5 Iesus Şi-a ridicat ochii şi a văzut o mare mulţime venind spre El. I-a zis lui Filip: „De unde să cumpărăm pâini, pentru ca aceşti oameni să aibă de mâncare?“ 6 Spunea aceasta ca să-l pună la încercare, căci El Însuşi ştia ce urma să facă. 7 Filip I-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea avea cu 200 de monede de argint n-ar ajunge ca fiecare să primească puţin din ele“. 8 Unul dintre discipolii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 9 „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea pentru atâţia oameni?“
10 Iesus a zis: „Puneţi-i pe oameni să se aşeze!“ În locul acela era multă iarbă. Deci ei s-au aşezat, în număr de vreo 5.000 de bărbaţi. 11 Iesus a luat pâinile, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi le-a împărţit [discipolilor, care le-au dat] celor care erau acolo; le-a împărţit şi din peşti, cât au vrut. 12 Când s-au săturat, El le-a zis discipolilor Lui: „Adunaţi bucăţile rămase, ca să nu se piardă nimic!“ 13 Ei le-au adunat deci şi au umplut 12 coşuri cu bucăţile care au rămas de la cele cinci pâini de orz după ce au mâncat toţi.
14 La vederea acestui semn miraculos pe care îl făcuse Iesus, aceşti oameni ziceau: „Acest Om este cu adevărat profetul care trebuie să vină în lume“. 15 Totuşi Iesus, ştiind că ei vor veni să-L ia cu forţa ca să-L facă rege, S-a retras din nou la munte, doar El singur.
16 Când s-a înserat, discipolii Lui au coborât la mare. 17 S-au urcat într-o barcă pentru a traversa marea şi a se duce la Capernaum. Se făcuse deja întuneric, şi Iesus încă nu venise la ei. 18 Marea era agitată, pentru că sufla un vânt puternic.
19 După ce au vâslit cam cinci kilometri, L-au văzut pe Iesus umblând pe mare şi apropiindu-Se de barcă, şi li s-a făcut teamă. 20 Dar Iesus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!“ 21 Ei au vrut atunci să-L ia în barcă, şi imediat ea a ajuns la locul unde se duceau.
22 A doua zi, mulţimea rămasă de cealaltă parte a mării a văzut că acolo era doar o singură barcă şi că Iesus nu Se suise în ea cu discipolii Săi, ci că aceştia plecaseră singuri. 23 Alte bărci au sosit din Tiberiada aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul Îi mulţumise lui Dumnezeu. 24 Când mulţimea a văzut că nici Iesus şi nici discipolii Lui nu erau acolo, s-a suit în aceste bărci şi s-a dus la Capernaum în căutarea lui Iesus. 25 Ei L-au găsit de cealaltă parte a mării şi I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?“
26 Iesus le-a răspuns: „Vă spun adevărul, Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne miraculoase, ci pentru că aţi mâncat pâine şi v-aţi săturat. 27 Lucraţi nu pentru mâncarea perisabilă, ci pentru cea care rămâne pentru viaţa eternă, cea pe care v-o va da Fiul Omului, căci pe El L-a adeverit cu amprenta Sa Tatăl, Dumnezeu Însuşi!“ 28 Ei I-au zis atunci: „Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?“
29 Iesus le-a răspuns: „Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta, să credeţi în Cel pe care L-a trimis El“. 30 Ei I-au zis: „Şi ce semn miraculos faci Tu deci, ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? 31 Strămoşii noştri au mâncat mană în deşert, după cum este scris: El le-a dat să mănânce pâine din cer“.
32 Iesus le-a zis: „Vă spun adevărul, nu Moise v-a dat Pâinea din cer, ci Tatăl Meu este Cel care vă dă adevărata Pâine din cer. 33 Într-adevăr, Pâinea lui Dumnezeu este Cel care coboară din cer şi dă viaţă lumii“.
34 Ei I-au zis atunci: „Doamne, dă-ne totdeauna această pâine!“ 35 Iesus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii; celui care vine la Mine nu-i va mai fi foame niciodată şi celui care crede în Mine nu-i va mai fi sete niciodată. 36 Vă spun însă că M-aţi văzut, şi totuşi nu credeţi.
37 Toţi cei pe care Mi-i dă Tata vor veni la Mine, şi nu voi da afară pe cine vine la Mine. 38 Într-adevăr, am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci cea a Celui care M-a trimis. 39 Dar aceasta este voia [Tatei] care M-a trimis, ca să nu pierd pe niciunul dintre toţi cei pe care Mi i-a dat El, ci să-i învii în ziua de pe urmă. 40 Într-adevăr, voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiu şi crede în El să aibă viaţă eternă, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă“.
41 Evreii murmurau cu privire la El pentru că spusese: „Eu sunt Pâinea coborâtă din cer“ 42 şi ziceau: „Nu este acesta Iesus, fiul lui Iosef, ai Cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Atunci cum poate să spună: «Am coborât din cer»?“
43 Iesus le-a răspuns: „Nu murmuraţi între voi! 44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tata, care M-a trimis, iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45 În Profeţi este scris: Ei toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Astfel deci, oricine L-a auzit pe Tata şi s-a lăsat învăţat vine la Mine. 46 Nimeni nu L-a văzut pe Tata, în afară de Cel care este de la Dumnezeu; El L-a văzut pe Tata. 47 Vă spun adevărul, cine crede [în Mine] are viaţă eternă. 48 Eu sunt Pâinea Vieţii. 49 Strămoşii voştri au mâncat mană în deşert şi au murit. 50 Iată cum este Pâinea care coboară din cer: cine va mânca din ea nu va muri. 51 Eu sunt Pâinea Vie coborâtă din cer. Dacă cineva mănâncă din această Pâine va trăi pentru totdeauna, şi această Pâine este corpul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii“.
52 Atunci evreii au început să se certe între ei, spunând: „Cum poate Acesta să ne dea de mâncat corpul Lui?“ 53 Iesus le-a zis: „Vă spun adevărul, dacă nu mâncaţi corpul Fiului Omului şi dacă nu-I beţi sângele nu aveţi viaţă în voi înşivă. 54 Cine mănâncă corpul Meu şi bea sângele Meu are viaţă eternă, şi Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 55 Într-adevăr, corpul Meu este cu adevărat o hrană, iar sângele Meu e cu adevărat o băutură. 56 Cine mănâncă corpul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el.
57 Aşa cum Tata care este viu M-a trimis, şi Eu trăiesc datorită Tatei, tot astfel şi cine Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. 58 Iată cum e Pâinea coborâtă din cer. Ea nu este ca [mana] pe care au mâncat-o strămoşii voştri; ei au murit, dar cine mănâncă din această Pâine va trăi pentru totdeauna“. 59 Iesus a zis aceste lucruri în timp ce dădea învăţătură în sinagoga din Capernaum.
60 După ce L-au auzit, mulţi dintre discipolii Lui au zis: „Acest cuvânt este dur; cine poate să-l asculte?“ 61 Iesus ştia în sinea Sa că discipolii Lui murmurau cu privire la lucrul acesta. El le-a zis: „Aceasta vă scandalizează? 62 Dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte? 63 Spiritul este Cel care dă viaţă, carnea nu ajută la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt Spirit şi viaţă, 64 dar între voi sunt unii care nu cred“. Într-adevăr, Iesus ştia de la început cine sunt cei care nu credeau şi cine era cel care Îl va trăda. 65 El a adăugat: „Iată de ce v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine decât dacă i-a fost dat de Tatăl Meu“. 66 Din acest moment, mulţi dintre discipolii Lui s-au retras şi n-au mai mers cu El.
67 Iesus le-a zis atunci celor doisprezece: „Nu vreţi să plecaţi şi voi?“ 68 Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii eterne, 69 şi noi credem şi ştim că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu“. 70 Iesus le-a răspuns: „Oare nu Eu v-am ales pe voi, cei doisprezece? Totuşi, unul dintre voi este un diavol“. 71 El vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscariot, căci el urma să-L trădeze, el, unul dintre cei doisprezece.