1 Toţi perceptorii şi păcătoşii se apropiau de Iesus ca să-L asculte. 2 Dar fariseii şi specialiştii în Lege murmurau, zicând: „Acest om îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei“.
3 Atunci El le-a spus această parabolă: 4 „Dacă unul dintre voi are 100 de oi şi pierde una dintre ele, nu le lasă el pe cele 99 în deşert ca să se ducă în căutarea celei pierdute, până când o găseşte? 5 Când a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri 6 şi, când ajunge acasă, îşi cheamă prietenii şi vecinii şi le spune: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută!» 7 La fel, vă spun, va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte decât pentru 99 de «drepţi» care nu au nevoie să-şi schimbe atitudinea.
8 Sau, dacă o femeie are zece monede de argint şi pierde una dintre ele, nu se duce ea să aprindă lumina, să măture casa şi s-o caute cu grijă până când o găseşte? 9 Când a găsit-o, îşi cheamă prietenele şi vecinele şi le spune: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am regăsit moneda pe care o pierdusem!» 10 La fel, vă spun, este bucurie printre îngerii lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte“.
11 El a mai zis: „Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr i-a zis tatălui său: «Tată, dă-mi partea de moştenire care mi se cuvine». Tatăl le-a împărţit atunci bunurile. 13 Nu după multe zile, fiul mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară îndepărtată, unde şi-a risipit averea trăind în destrăbălare.
14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să îndure lipsuri. 15 S-a dus să se pună în serviciul unuia dintre locuitorii ţării, care l-a trimis pe câmpurile lui să-i pască porcii. 16 Tare ar fi vrut să mănânce din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
17 A început să reflecteze şi şi-a zis: «Câţi angajaţi ai tatălui meu au pâine din abundenţă, iar eu mor aici de foame. 18 O să mă întorc la tatăl meu şi o să-i spun: ,Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta 19 şi nu mai sunt demn să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre angajaţii tăi!‘»
20 El s-a sculat şi s-a dus la tatăl lui. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi s-a umplut de compătimire, a alergat spre el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21 Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta şi nu mai sunt demn să mă numesc fiul tău».
22 Dar tatăl a zis sclavilor săi: «Aduceţi repede cea mai bună haină şi îmbrăcaţi-l! Puneţi-i un inel în deget şi sandale în picioare! 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l! Să mâncăm şi să sărbătorim, 24 căci acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit». Şi au început să sărbătorească.
25 Fiul lui cel mare era la câmp. Când s-a întors şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi dansuri. 26 L-a chemat pe unul dintre servitori ca să-l întrebe ce se întâmplă. 27 Acesta i-a răspuns: «S-a întors fratele tău, iar tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit înapoi sănătos».
28 Atunci el s-a înfuriat şi nu voia să intre. Tatăl lui a ieşit şi l-a rugat să intre, 29 dar el a răspuns tatălui său: «Iată de câţi ani sunt în serviciul tău fără să-ţi fi călcat vreodată o poruncă, şi mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să sărbătoresc cu prietenii mei. 30 Dar când a venit acest fiu al tău care ţi-a mâncat averea cu prostituatele, pentru el ai tăiat viţelul cel îngrăşat».
31 Tatăl i-a zis: «Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi tot ce este al meu e şi al tău, 32 dar trebuia să sărbătorim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău a fost mort şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit»“.