1 Când Iesus a sfârşit de dat instrucţiuni celor doisprezece discipoli ai Săi, a plecat de acolo ca să dea învăţătură şi să predice în oraşele lor.
2 Ioan a auzit în închisoare de ceea ce făcea Cristos. I-a trimis pe doi dintre discipolii lui 3 să-L întrebe: „Tu eşti Cel care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?“
4 Iesus le-a răspuns: „Duceţi-vă să-i relataţi lui Ioan ce auziţi şi vedeţi: 5 orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie, iar celor săraci le este predicată Vestea Bună. 6 Fericit e cel care nu va găsi în Mine o ocazie de păcătuire!“
7 În timp ce plecau, Iesus a început să spună mulţimii cu privire la Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în deşert? O trestie clătinată de vânt? 8 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine elegante? Cei care poartă haine elegante sunt în casele regilor. 9 Ce aţi ieşit deci să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi mai mult decât un profet. 10 El este cel despre care s-a scris: Iată, îl trimit pe mesagerul Meu înaintea Ta ca să-Ţi pregătească drumul.
11 Vă spun adevărul: Printre cei născuţi din femei nu s-a ridicat nimeni mai mare decât Ioan Botezătorul, totuşi cel mai mic din Regatul cerurilor este mai mare decât el. 12 Din zilele lui Ioan Botezătorul şi până acum, Regatul cerurilor este asaltat cu violenţă, şi cei violenţi pun mâna pe el. 13 Într-adevăr, toţi Profeţii şi Legea au profeţit până la Ioan. 14 Şi dacă vreţi să acceptaţi ce vă spun, el este Elia care trebuia să vină. 15 Cine are urechi de auzit să audă.
16 Cu ce voi compara această generaţie? Ea seamănă cu nişte copii aşezaţi în pieţe publice şi care se adresează altor copii, 17 spunând: «V-am cântat cu flautul şi n-aţi dansat, am intonat cântece funebre şi nu v-aţi jelit». 18 Într-adevăr, a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi se spu-ne: «Are un demon». 19 A venit Fiul Omului mâncând şi bând, şi se spune: «E un mâncăcios şi un băutor, un prieten al perceptorilor şi al păcătoşilor». Dar Înţelepciunea a fost recunoscută dreaptă după faptele ei“.
20 Atunci, Iesus a început să mustre oraşele în care avuseseră loc cele mai multe dintre miracolele Sale, pentru că nu-şi schimbaseră atitudinea: 21 „Vai de tine, Horazin, vai de tine, Betsaida, căci dacă miracolele făcute în mijlocul vostru ar fi avut loc în Tir şi în Sidon, locuitorii lor s-ar fi pocăit de mult timp îmbrăcaţi în pânză de sac şi aşezaţi în cenuşă! 22 De aceea, vă spun: în ziua judecăţii Tirul şi Sidonul vor fi tratate mai puţin aspru decât voi. 23 Şi tu, Capernaum, te vei fi înălţat până la cer? Nu. Vei fi coborât până în Locuinţa morţilor, căci dacă miracolele făcute în mijlocul tău ar fi avut loc în Sodoma, ea ar fi şi azi în picioare. 24 De aceea, vă spun: în ziua judecăţii, ţara Sodomei va fi tratată mai puţin aspru decât tine“.
25 În clipa aceea, Iesus a luat cuvântul şi a zis: „Îţi sunt recunoscător, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi inteligenţi şi le-ai revelat copilaşilor. 26 Da, Tată, sunt recunoscător pentru că aşa ai vrut Tu. 27 Tatăl Meu Mi-a dat totul, şi nimeni nu-L cunoaşte pe Fiu în afară de Tată, iar pe Tată nu-L cunoaşte nimeni în afară de Fiu şi de acela căruia vrea Fiul să i-L reveleze.
28 Veniţi la Mine, voi toţi care sunteţi obosiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă! 29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi umil în inimă, şi veţi găsi odihna pentru sufletul vostru! 30 Într-adevăr, jugul Meu este plăcut, iar povara Mea e uşoară“.