1 Iesus a luat cuvântul şi le-a vorbit din nou în parabole. 2 El le-a zis: „Regatul cerurilor seamănă cu un rege care i-a făcut nuntă fiului său. 3 Şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. 4 Regele a trimis atunci alţi sclavi, cu acest ordin: «Spuneţi celor invitaţi: Am pregătit masa, am înjunghiat boii şi animalele îngrăşate, totul este gata, deci veniţi la nuntă!» 5 Dar ei, fără să le pese de invitaţie, au plecat, unul la ogorul lui, altul la afacerile lui. 6 Ceilalţi au pus mâna pe sclavi, i-au maltratat şi i-au ucis. 7 Regele s-a mâniat, aşa că şi-a trimis trupele şi i-a făcut să moară pe ucigaşii aceia, şi le-a ars oraşul.
8 Atunci a zis sclavilor săi: «Nunta este gata, dar invitaţii nu erau vrednici de ea. 9 Duceţi-vă deci la intersecţiile străzilor principale şi invita-ţi-i la nuntă pe toţi cei pe care îi găsiţi!» 10 Sclavii au plecat pe străzi, i-au adunat pe toţi cei pe care i-au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut de invitaţi.
11 Regele a intrat să-şi vadă invitaţii şi a zărit acolo un om care nu se îmbrăcase cu haina de nuntă. 12 El i-a zis: «Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?» Omul acela a rămas mut. 13 Atunci regele a zis servitorilor: «Legaţi-i mâinile şi picioarele şi aruncaţi-l în întunericul de afară, unde vor fi plâns şi scrâşnete din dinţi!» 14 Într-adevăr, mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi“.
15 Atunci fariseii s-au dus să ţină sfat între ei privind mijloacele de a-L prinde pe Iesus în capcana propriilor Sale vorbe. 16 I-au trimis la El pe discipolii lor împreună cu herodienii. Ei I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi că-i înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în tot adevărul, fără să Te laşi influenţat de cineva, căci nu priveşti la faţa omului. 17 Spune-ne deci ce părere ai: este permis, sau nu, să plătim impozit împăratului?“
18 Dar Iesus, cunoscându-le răutatea, a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, ipocriţilor? 19 Arătaţi-Mi moneda cu care se plăteşte impozitul!“ Ei I-au adus o monedă. 20 El i-a întrebat: „Ale cui sunt această efigie şi inscripţie?“ 21 Ei I-au răspuns: „Ale împăratului“. Atunci El le-a zis: „Daţi deci împăratului ce este al împăratului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!“ 22 Miraţi de cele auzite, L-au lăsat şi au plecat.
23 În aceeaşi zi s-au prezentat la El nişte saducei, care spun că nu există înviere, şi I-au pus această întrebare: 24 „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă moare cineva fără copii, fratele lui se va căsători cu văduva şi va da urmaşi fratelui său. 25 Erau la noi şapte fraţi; cel dintâi s-a căsătorit şi a murit, şi, neavând urmaşi, a lăsat-o pe soţia lui fratelui său. 26 La fel s-a întâmplat cu al doilea frate, apoi cu al treilea, şi tot aşa până la al şaptelea. 27 După ei toţi a murit şi femeia. 28 La înviere, a cui soţie va fi ea, căci toţi au avut-o de soţie?“ 29 Iesus le-a răspuns: „Vă rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Într-adevăr, la înviere bărbaţii şi femeile nu se vor căsători, ci vor fi ca îngerii din cer. 31 În ce priveşte învierea morţilor, n-aţi citit ce v-a spus Dumnezeu: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii“. 33 Mulţimea care asculta era uimită de învăţătura Lui.
34 Când fariseii au auzit că Iesus îi redusese la tăcere pe saducei, s-au adunat, 35 şi unul dintre ei, profesor de Lege, I-a pus o întrebare, ca să-L pună la încercare: 36 „Învăţătorule, care este porunca cea mai mare din Lege?“ 37 Iesus i-a răspuns: Îl vei iubi pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată gândirea ta. 38 Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă. 39 A doua este asemănătoare cu ea: Îţi vei iubi aproapele ca pe tine însuţi. 40 De aceste două porunci depind toată Legea şi Profeţii“.
41 În timp ce fariseii erau adunaţi împreună, Iesus i-a întrebat 42 astfel: „Ce credeţi despre Mesia? Al cui fiu este El?“ Ei I-au răspuns: „Al lui David“. 43 Şi Iesus le-a zis: „Cum deci David, prin Spirit, Îl numeşte «Domn» când zice: 44 Domnul a zis Domnului meu: «Aşază-Te la dreapta Mea, până când Ţi-am făcut din duşmanii Tăi scăunel de picioare!»? 45 Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum poate fi fiul lui?“ 46 Nimeni nu i-a putut răspunde nici măcar un cuvânt şi, din acea zi, nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.