1 Şi erau unii profeţi şi învăţători în Antiohia, în adunarea care era acolo: Barnaba, şi Simeon, numit Niger, şi Luciu cireneanul, şi Manaen, care fusese crescut împreună cu Irod, tetrarhul, şi Saul. 2 Şi, pe când slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte acum pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat“. 3 Atunci, după ce au postit şi s-au rugat şi au pus mâinile peste ei, le-au dat drumul. 4 Ei deci, fiind trimişi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia spre Cipru. 5 Şi, fiind în Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Şi aveau şi pe Ioan, ca slujitor. 6 Şi, după ce au străbătut toată insula până la Pafos, au găsit un om, un magician, un fals profet, un iudeu, al cărui nume era Bar-Isus, 7 care era împreună cu proconsulul Sergius Paulus, un om inteligent. Acesta, chemând la sine pe Barnaba şi pe Saul, a dorit să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar Elima, magicianul (pentru că aşa se traduce numele lui), li se împotrivea, căutând să-l întoarcă pe proconsul de la credinţă. 9 Dar Saul, care este şi Pavel, fiind plin de Duh Sfânt şi privindu-l ţintă, 10 a spus: „Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiu al diavolului, vrăjmaş al oricărei dreptăţi, nu încetezi să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11 Şi acum, iată, mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la un timp“. Şi îndată au căzut peste el ceaţă şi întuneric şi, bâjbâind, căuta pe cineva care să-l ducă de mână. 12 Atunci proconsulul, văzând ce se întâmplase, a crezut, fiind uimit de învăţătura Domnului.
13 Şi, mergând cu corabia de la Pafos, Pavel şi cei cu el au venit la Perga Pamfiliei. Şi Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors la Ierusalim. 14 Iar ei, plecând de la Perga, au ajuns în Antiohia Pisidiei şi, intrând în sinagogă, în ziua sabatului, au stat jos. 15 Şi, după citirea legii şi a profeţilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, spunând: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de îndemn pentru popor, vorbiţi“. 16 Şi Pavel, ridicându-se şi făcând semn cu mâna, a spus: „Bărbaţi israeliţi şi cei care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi: 17 Dumnezeul acestui popor, Israel, a ales pe părinţii noştri şi a înălţat poporul în timpul şederii lor în ţara Egiptului şi cu braţ înălţat i-a scos din ea 18 şi, timp de aproape patruzeci de ani, i-a îngrijit în pustiu. 19 Şi, după ce a nimicit şapte naţiuni în ţara Canaanului, le-a împărţit lor spre moştenire ţara acelora. 20 Şi, după acestea, aproape patru sute cincizeci de ani a dat judecători, până la profetul Samuel. 21 Şi apoi au cerut un împărat; şi Dumnezeu le-a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chis, om din seminţia lui Beniamin; 22 şi, după ce l-a înlăturat, le-a ridicat pe David ca împărat, despre care, mărturisind, a şi spus: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va face toată voia Mea“. 23 Din sămânţa acestui om, Dumnezeu, potrivit promisiunii, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus, 24 după ce, mai înainte de venirea Lui, Ioan predicase botezul pocăinţei, întregului popor al lui Israel. 25 Şi, pe când îşi împlinea Ioan alergarea, a spus: «Cine consideraţi că sunt? Nu sunt eu Acela, ci, iată, vine după mine Unul căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg sandaua picioarelor». 26 Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam şi cei dintre voi care vă temeţi de Dumnezeu, vouă vi s-a trimis Cuvântul mântuirii acesteia: 27 pentru că cei care locuiesc în Ierusalim şi mai-marii lor, necunoscându-L pe El şi cuvintele profeţilor care se citesc în fiecare sabat, le-au împlinit, judecându-L. 28 Şi, negăsind nici o vină de moarte în El, i-au cerut lui Pilat ca El să fie omorât. 29 Şi, după ce au împlinit toate cele scrise despre El, L-au luat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. 30 Dar Dumnezeu L-a înviat dintre morţi; 31 El S-a arătat mai multe zile celor care s-au suit împreună cu El din Galileea la Ierusalim, care acum sunt martorii Lui înaintea poporului. 32 Şi noi vă vestim Evanghelia promisiunii făcute părinţilor, 33 că Dumnezeu a împlinit aceasta pentru noi, copiii lor, înviindu-L pe Isus, după cum este scris şi în psalmul al doilea: «Tu eşti Fiul Meu, Eu astăzi Te-am născut». 34 Dar, că L-a înviat dintre morţi, ca să nu Se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel: «Vă voi da cele sfinte, cele de crezut ale lui David». 35 De aceea, şi în altul spune: «Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea». 36 Pentru că David, în adevăr, după ce a slujit voii lui Dumnezeu în generaţia lui, a adormit şi a fost adăugat la părinţii săi şi a văzut putrezirea. 37 Dar Cel pe care Dumnezeu L-a înviat n-a văzut putrezirea. 38 Să vă fie cunoscut deci, fraţilor, că prin Acesta vi se vesteşte iertarea păcatelor; 39 şi de toate de care n-aţi putut fi îndreptăţiţi în legea lui Moise, oricine crede este îndreptăţit în El. 40 Deci fiţi atenţi să nu vină asupra voastră ceea ce s-a spus în profeţi: 41 «Priviţi, dispreţuitorilor, şi miraţi-vă şi pieriţi; pentru că Eu fac o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care nicidecum n-o veţi crede, dacă v-o va spune cineva»“.
42 Şi, pe când ieşeau ei, îi rugau ca în sabatul următor să li se vorbească aceste cuvinte. 43 Şi, după ce s-a împrăştiat adunarea din sinagogă, mulţi dintre iudei şi dintre prozeliţii închinători i-au urmat pe Pavel şi pe Barnaba, care, vorbindu-le, îi îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu. 44 Şi în sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. 45 Dar iudeii, văzând mulţimile, s-au umplut de invidie şi contraziceau cele spuse de Pavel, hulind. 46 Şi Pavel şi Barnaba au vorbit cu îndrăzneală şi au spus: „Vouă trebuia să vi se vestească întâi Cuvântul lui Dumnezeu; dar, fiindcă voi îl respingeţi şi vă judecaţi voi înşivă nevrednici de viaţa eternă, iată, ne întoarcem spre naţiuni; 47 pentru că aşa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus să fii lumină a naţiunilor, ca să fii spre mântuire până la marginea pământului»“. 48 Şi, auzind aceasta, naţiunile se bucurau şi glorificau Cuvântul Domnului; şi atâţia câţi erau rânduiţi la viaţă eternă au crezut. 49 Şi Cuvântul Domnului se răspândea prin tot ţinutul. 50 Dar iudeii le-au provocat pe femeile cu vază, care se închinau, şi pe bărbaţii de seamă ai cetăţii şi au stârnit o persecuţie împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba şi i-au scos din ţinuturile lor. 51 Dar ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor, au venit în Iconia. 52 Şi ucenicii erau umpluţi de bucurie şi de Duh Sfânt.