1 Şi a ajuns la Derbe şi la Listra. Şi, iată, acolo era un ucenic cu numele Timotei, fiu al unei iudeice credincioase, dar al unui tată grec. 2 El avea bună mărturie de la fraţii din Listra şi din Iconia. 3 Pe el îl voia Pavel ca să plece împreună cu el; şi, luându-l, l-a circumcis, din cauza iudeilor care erau în acele locuri, pentru că toţi ştiau că tatăl lui era grec. 4 Şi, când străbăteau cetăţile, îi învăţau să ţină hotărârile rânduite de apostolii şi bătrânii din Ierusalim. 5 Adunările deci erau întărite în credinţă şi creşteau la număr în fiecare zi.
6 Şi au străbătut Frigia şi ţinutul Galatiei, fiind opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia; 7 coborând spre Misia, încercau să meargă spre Bitinia, şi nu i-a lăsat Duhul lui Isus; 8 şi, trecând pe lângă Misia, au coborât la Troa. 9 Şi noaptea i s-a arătat lui Pavel o viziune: un bărbat din Macedonia, stând şi rugându-l şi spunând: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!“ 10 Şi, când a văzut viziunea, îndată am căutat să plecăm în Macedonia, înţelegând că Domnul ne-a chemat să le vestim Evanghelia.
11 Plecând deci cu corabia din Troa, am mers drept la Samotracia şi a doua zi la Neapolis 12 şi de acolo la Filipi, care este cea dintâi cetate a acelei părţi a Macedoniei, o colonie. Şi am stat în această cetate câteva zile. 13 Şi, în ziua sabatului, am ieşit în afara porţii, la râu, unde de obicei era un loc de rugăciune, şi am stat jos şi am vorbit femeilor care erau adunate. 14 Şi o femeie cu numele Lidia, care se închina lui Dumnezeu, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, asculta; Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele vorbite de Pavel. 15 Şi, după ce a fost botezată ea şi casa ei, ne-a rugat stăruitor, spunând: „Dacă voi consideraţi că sunt credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea“. Şi ne-a reţinut. 16 Şi a fost că, pe când mergeam la rugăciune, ne-a întâmpinat o sclavă, având un duh al lui Piton, care aducea mult câştig stăpânilor ei prin ghicire. 17 Ea, urmându-l pe Pavel şi pe noi, striga, spunând: „Oamenii aceştia sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc calea mântuirii“. 18 Şi ea făcea aceasta de multe zile. Dar Pavel, fiind necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „Îţi poruncesc în Numele lui Isus Hristos să ieşi din ea!“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela. 19 Şi stăpânii ei, văzând că s-a dus speranţa câştigului lor, apucând pe Pavel şi pe Sila, i-au târât în piaţă, înaintea autorităţilor; 20 şi, aducându-i la pretori, au spus: „Oamenii aceştia, iudei fiind, tulbură cetatea noastră 21 şi vestesc obiceiuri pe care nouă, romani fiind, nu ne este permis să le primim, nici să le practicăm“. 22 Şi s-a ridicat şi mulţimea împotriva lor; şi pretorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu nuiele. 23 Şi, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească bine; 24 acesta, primind o astfel de poruncă, i-a aruncat în închisoarea dinăuntru şi le-a strâns picioarele în butuci. 25 Şi, la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu prin cântări, iar cei întemniţaţi îi ascultau. 26 Şi deodată s-a făcut un cutremur mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii, şi îndată s-au deschis toate uşile şi lanţurile tuturor s-au desfăcut.
27 Şi temnicerul, trezindu-se din somn şi văzând deschise uşile închisorii, scoţând sabia, era să se omoare, gândind că cei întemniţaţi au fugit. 28 Dar Pavel a strigat cu glas tare, spunând: „Nu-ţi face nici un rău, pentru că toţi suntem aici!“ 29 Şi, cerând lumini, s-a repezit înăuntru şi, tremurând, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila. 30 Şi, aducându-i afară, a spus: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?“ 31 Şi ei au spus: „Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta“. 32 Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, lui şi tuturor celor din casa lui. 33 Şi i-a luat la el chiar în ceasul acela din noapte şi le-a spălat rănile; şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui. 34 Şi, aducându-i în casa lui, le-a pus masa şi, crezând în Dumnezeu, s-a bucurat cu toată casa lui. 35 Şi, când s-a făcut ziuă, pretorii au trimis lictorii, spunând: „Eliberează pe oamenii aceia“. 36 Şi temnicerul a spus cuvintele acestea lui Pavel: „Pretorii au trimis ca să vi se dea drumul. Acum deci ieşiţi şi mergeţi în pace“. 37 Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut în public necondamnaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în închisoare şi acum ne scot pe ascuns? Nu aşa, ci să vină ei înşişi să ne scoată“. 38 Şi lictorii au adus la cunoştinţa pretorilor aceste cuvinte. Şi ei s-au temut, auzind că sunt romani. 39 Şi au venit şi i-au rugat şi, după ce i-au scos afară, le-au cerut să plece din cetate. 40 Şi, ieşind din închisoare, au venit la Lidia; şi, văzând pe fraţi, i-au mângâiat şi au plecat.