1 Şi Agripa i-a zis lui Pavel: „Ai voie să vorbeşti pentru tine însuţi!“ Atunci Pavel, întinzând mâna, şi-a prezentat apărarea: 2 „Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că mă voi apăra astăzi înaintea ta cu privire la toate de câte sunt acuzat de iudei, 3 mai ales pentru că tu cunoşti toate obiceiurile şi neînţelegerile dintre iudei. De aceea, te rog să mă asculţi cu răbdare. 4 Deci felul meu de viaţă din tinereţe, care de la început a fost în naţiunea mea în Ierusalim, îl ştiu toţi iudeii, 5 care mă cunosc mai dinainte – dacă vor să aducă mărturie – că am trăit ca fariseu, după cea mai strictă sectă a religiei noastre. 6 Şi acum m-am înfăţişat să fiu judecat pentru speranţa promisiunii făcute de Dumnezeu părinţilor noştri, 7 la care speră să ajungă cele douăsprezece seminţii ale noastre, slujind neîncetat, noapte şi zi. Pentru această speranţă, împărate, sunt acuzat de iudei. 8 De ce vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii? 9 În adevăr, eu m-am gândit în mine însumi că trebuie să fac multe împotriva Numelui lui Isus Nazarineanul, 10 ceea ce am şi făcut în Ierusalim; şi pe mulţi dintre sfinţi eu i-am închis în închisori, primind autoritate de la preoţii de seamă; şi, când erau omorâţi, îmi dădeam votul. 11 Şi, pedepsindu-i deseori prin toate sinagogile, îi obligam să hulească. Şi fiind peste măsură de furios împotriva lor, îi persecutam, chiar până în cetăţile din afară. 12 Şi, pe când călătoream pentru aceasta spre Damasc, cu autoritate şi împuternicire de la preoţii de seamă, 13 la amiază, pe drum, am văzut, împărate, o lumină mai presus de strălucirea soarelui, strălucind din cer în jurul meu şi al celor care călătoreau împreună cu mine. 14 Şi, când am căzut noi toţi la pământ, eu am auzit un glas vorbindu-mi şi spunând în limba evreiască: «Saule, Saule, pentru ce Mă persecuţi? Îţi este greu să dai cu piciorul în ţepuşe». 15 Şi eu am spus: «Cine eşti, Doamne?» Şi Domnul a spus: «Eu sunt Isus, pe care tu Îl persecuţi. 16 Ridică-te dar şi stai pe picioarele tale; căci pentru aceasta M-am arătat ţie, ca să te rânduiesc slujitor şi martor, atât al celor ce ai văzut, cât şi al celor în care Mă voi arăta ţie, 17 scoţându-te din poporul şi din naţiunile la care Eu te trimit, 18 ca să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea lui Satan la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor şi moştenire între cei care sunt sfinţiţi prin credinţa în Mine». 19 De aceea, împărate Agripa, n-am fost neascultător viziunii cereşti, 20 ci am vestit mai întâi, atât celor din Damasc şi celor din Ierusalim şi în tot ţinutul Iudeii, cât şi naţiunilor, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucrări vrednice de pocăinţă. 21 Pentru acestea, iudeii, apucându-mă în templu, încercau să mă omoare. 22 Primind deci ajutor de la Dumnezeu, am stat până în ziua aceasta, mărturisind şi celor mici şi celor mari, nespunând nimic altceva decât ceea ce şi profeţii şi Moise au spus că trebuie să fie: 23 că Hristosul trebuia să pătimească şi că El, Cel dintâi din învierea morţilor, va vesti lumină, atât poporului, cât şi naţiunilor“. 24 Şi, pe când răspundea în apărarea lui cu aceste lucruri, Festus a spus cu glas tare: „Eşti nebun, Pavele; învăţătura ta multă te duce la nebunie“. 25 Dar Pavel ·a spus: „Nu sunt nebun, preaalesule Festus, ci rostesc cuvinte ale adevărului şi ale înţelepciunii; 26 pentru că împăratul, căruia îi şi vorbesc cu îndrăzneală, ştie despre acestea, pentru că sunt convins că nimic din aceste lucruri nu-i este ascuns, fiindcă aceasta nu s-a petrecut într-un colţ. 27 Crezi tu în profeţi, împărate Agripa? Ştiu că crezi“. 28 Şi Agripa i-a zis lui Pavel: „Mă vei convinge în curând să devin creştin!“ 29 Iar Pavel a spus: „Să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei care mă ascultă astăzi, în orice fel, să deveniţi aşa cum sunt eu, în afară de aceste lanţuri“. 30 Şi împăratul s-a ridicat, şi guvernatorul şi Berenice şi cei care şedeau cu ei; 31 şi, plecând, vorbeau unii către alţii, spunând: „Omul acesta ·n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanţuri“. 32 Şi Agripa i-a spus lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi apelat la Cezar“.