1 Şi, după ce am fost salvaţi, am aflat că insula se numeşte Malta. 2 Dar barbarii ne arătau o bunăvoinţă neobişnuită, pentru că, aprinzând un foc, ne-au primit pe toţi, din cauza ploii care era şi din cauza frigului. 3 Şi, strângând Pavel o grămadă de vreascuri şi punând-o pe foc, o viperă, ieşind de căldură, s-a prins de mâna lui. 4 Şi barbarii, când au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: „Sigur, omul acesta este un ucigaş, pe care, deşi a scăpat din mare, Dreptatea nu-l lasă să trăiască“. 5 El însă, scuturând vipera în foc, n-a suferit nici un rău. 6 Iar ei aşteptau ca el să se umfle sau să cadă deodată mort; dar, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întâmplă nimic neobişnuit, schimbându-şi părerea, spuneau că este un zeu.
7 Iar în împrejurimi erau terenurile mai-marelui insulei, cu numele Publius, care ne-a primit şi ne-a găzduit prietenos trei zile. 8 Şi a fost că tatăl lui Publius zăcea bolnav de friguri şi dizenterie; Pavel a intrat la el şi, rugându-se şi punându-şi mâinile peste el, l-a vindecat. 9 Şi, după aceasta, şi ceilalţi din insulă care aveau boli veneau şi erau vindecaţi. 10 Aceştia ne-au şi onorat cu multe onoruri şi, la plecarea noastră, ne-au dăruit cele necesare.
11 Şi, după trei luni, am plecat cu o corabie alexandrină, cu semnul Dioscurilor, care iernase în insulă. 12 Şi, ajungând la Siracuza, am rămas trei zile. 13 De acolo, mergând ocolit, am ajuns la Regium; şi, după o zi, vântul schimbându-se spre sud, a doua zi am ajuns la Puteoli, 14 unde, găsind fraţi, am fost rugaţi să rămânem la ei şapte zile. Şi astfel am ajuns la Roma. 15 Şi de acolo, fraţii, auzind cele despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la „Forul lui Appius“ şi la „Trei Taverne“; şi, când i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj.
16 Şi, când am ajuns la Roma, centurionul i-a predat pe întemniţaţi comandantului gărzii pretoriului, iar lui Pavel i s-a dat voie să rămână singur cu ostaşul care-l păzea. 17 Şi a fost că, după trei zile, el i-a chemat împreună pe cei care erau conducători ai iudeilor; şi, când s-au adunat ei, le-a zis: „Fraţilor, deşi eu n-am făcut nimic împotriva poporului sau a obiceiurilor părinteşti, din Ierusalim am fost predat ca întemniţat în mâinile romanilor, 18 care, după ce m-au cercetat, voiau să-mi dea drumul, pentru că nici o vină de moarte nu era în mine. 19 Dar iudeii împotrivindu-se, am fost nevoit să apelez la Cezar, neavând de adus nici o acuzaţie împotriva naţiunii mele. 20 Deci pentru acest motiv v-am chemat: să vă văd şi să vă vorbesc; căci pentru speranţa lui Israel sunt legat cu acest lanţ“. 21 Şi ei i-au zis: „În ce ne priveşte, nici n-am primit scrisori din Iudeea despre tine, nici n-a venit vreunul dintre fraţi ca să ne înştiinţeze sau să vorbească ceva rău despre tine. 22 Dar cerem să auzim de la tine ce gândeşti, pentru că, în ce priveşte secta aceasta, ne este cunoscut că pretutindeni se vorbeşte împotriva ei“. 23 Şi, hotărându-i o zi, veneau la el, la locuinţa lui, mai mulţi. El le vorbea de dimineaţa până seara, mărturisind despre Împărăţia lui Dumnezeu şi căutând să-i încredinţeze cu privire la Isus, atât din legea lui Moise, cât şi din profeţi. 24 Şi unii erau convinşi de cele spuse, dar alţii nu credeau. 25 Şi, neînţelegându-se între ei, au plecat, Pavel spunând un singur cuvânt: „Bine a vorbit Duhul Sfânt prin profetul Isaia către părinţii noştri, 26 spunând: «Mergi la poporul acesta şi spune: Auzind, veţi auzi şi nicidecum nu veţi înţelege; şi, văzând, veţi vedea şi nicidecum nu veţi cunoaşte. 27 Pentru că inima acestui popor s-a îngroşat şi aud greu cu urechile şi şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă şi să-i vindec». 28 Deci să vă fie cunoscut că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă naţiunilor; şi ele vor auzi“. 29 Şi, după ce a spus el acestea, iudeii au plecat, discutând mult între ei. 30 Şi el a rămas doi ani întregi în locuinţa lui închiriată şi îi primea bine pe toţi cei care veneau la el, 31 predicând Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţându-i cele despre Domnul Isus Hristos, cu toată îndrăzneala, fără piedică.