1 Şi vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi şi primit-o, în care şi staţi, 2 prin care şi sunteţi mântuiţi (dacă ţineţi cu tărie cuvântul pe care vi l-am vestit), afară numai dacă n-aţi crezut în zadar. 3 Pentru că v-am dat întâi ce am şi primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; 4 şi că a fost înmormântat; şi că a înviat a treia zi, după Scripturi; 5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. 6 Apoi S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi trăiesc până acum, iar unii au şi adormit. 7 După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 8 Şi, la urma tuturor, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie. 9 Pentru că eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli, eu, care nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat Adunarea lui Dumnezeu. 10 Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ci am lucrat mult mai mult decât ei toţi; dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. 11 Deci, fie eu, fie ei, noi aşa predicăm şi voi aşa aţi crezut.
12 Iar dacă se predică despre Hristos că a fost înviat dintre morţi, cum spun unii dintre voi că nu este înviere a morţilor? 13 Iar dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos nu a fost înviat. 14 Iar dacă Hristos nu a fost înviat, atunci, în adevăr, zadarnică este şi predicarea noastră şi zadarnică şi credinţa voastră. 15 Şi suntem găsiţi şi martori falşi ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit cu privire la Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe care nu L-a înviat, dacă, în adevăr, morţii nu înviază. 16 Pentru că, dacă morţii nu înviază, nici Hristos nu a fost înviat. 17 Iar dacă Hristos nu a fost înviat, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre; 18 atunci, în adevăr, şi cei care au adormit în Hristos sunt pierduţi. 19 Dacă numai în viaţa aceasta avem speranţă în Hristos, suntem mai nenorociţi decât toţi oamenii.
20 Dar acum, Hristos a fost înviat dintre morţi, cel dintâi rod al celor care au adormit. 21 Pentru că, întrucât prin om este moartea, prin om şi învierea morţilor. 22 Pentru că, după cum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos, toţi vor fi făcuţi vii, 23 dar fiecare la rândul lui: cel dintâi rod, Hristos, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui; 24 atunci va fi sfârşitul, când El va da Împărăţia Celui care este Dumnezeu şi Tată, când va fi desfiinţat orice stăpânire şi orice autoritate şi putere. 25 Pentru că El trebuie să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. 26 Cel din urmă vrăjmaş desfiinţat va fi moartea. 27 Pentru că El „a supus toate sub picioarele Lui“. Dar, când spune că toate au fost supuse, se înţelege că în afară de Cel care I-a supus toate. 28 Dar, când Îi va supune toate, atunci şi Fiul Însuşi va fi supus Celui care I-a supus toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
29 Altfel, ce vor face cei care sunt botezaţi pentru cei morţi, dacă morţii nu înviază nicidecum? De ce mai sunt botezaţi pentru ei? 30 De ce suntem şi noi în primejdie în fiecare ceas? 31 Pentru lauda cu voi, pe care o am în Hristos Isus, Domnul nostru, zilnic mor. 32 Dacă, vorbind în felul omului, m-am luptat cu fiarele în Efes, ce-mi foloseşte? Dacă morţii nu înviază, „să mâncăm şi să bem, pentru că mâine vom muri“. 33 Nu vă amăgiţi: Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune! 34 Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi! Pentru că unii nu au cunoştinţă de Dumnezeu: spre ruşinea voastră vorbesc.
35 Dar va spune cineva: „Cum înviază morţii? Şi cu ce trup vin ei?“ 36 Nebunule, ce semeni tu nu este adus la viaţă, dacă nu moare; 37 şi ce semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un simplu grăunte, poate de grâu sau de altceva din celelalte; 38 şi Dumnezeu îi dă un trup, după cum a vrut, şi fiecăreia dintre seminţe, propriul ei trup. 39 Nu orice carne este aceeaşi carne, ci una a oamenilor, şi altă carne este a animalelor, şi alta a păsărilor, şi alta a peştilor. 40 Şi sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar una este gloria celor cereşti şi alta a celor pământeşti; 41 una este gloria soarelui şi alta gloria lunii, şi alta gloria stelelor; pentru că o stea se deosebeşte în glorie de altă stea. 42 Aşa este şi învierea morţilor. Este semănat în putrezire, înviază în neputrezire; 43 este semănat în dezonoare, înviază în glorie; este semănat în slăbiciune, 44 înviază în putere; este semănat trup natural, înviază trup spiritual: dacă este trup natural, este şi unul spiritual. 45 Aşa şi este scris: „Cel dintâi om, Adam, a devenit un suflet viu“; cel din urmă Adam, un duh dătător de viaţă. 46 Dar întâi nu este cel spiritual, ci cel natural; apoi cel spiritual; 47 cel dintâi om este din pământ, făcut din ţărână; al doilea om, din cer. 48 Asemenea celui din ţărână, aşa sunt şi cei din ţărână; şi asemenea Celui ceresc, aşa sunt şi cei cereşti; 49 şi, după cum am purtat chipul celui din ţărână, vom purta şi chipul Celui ceresc. 50 Dar aceasta spun, fraţilor, că nu pot carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu moşteneşte neputrezirea.
51 Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi, 52 într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Pentru că trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. 53 Pentru că putrezirea aceasta trebuie să se îmbrace în neputrezire şi ceea ce este muritor să se îmbrace în nemurire. 54 Dar când putrezirea aceasta se va îmbrăca în neputrezire şi ceea ce este muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi împlinit cuvântul scris: „Moartea a fost înghiţită de victorie“. 55 „Unde îţi este boldul, moarte? Unde îţi este victoria, moarte?“ 56 Dar boldul morţii este păcatul, şi puterea păcatului, legea; 57 dar mulţumiri fie lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Hristos. 58 De aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi tari, neclintiţi, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.